RSS

De sarbatori

...mersul vietii oamenilor se schimba. Consumul creste la cote neobisnuite(ca sa compenseze pentru unii perioada de post [pentru altii doar creste]), majoritatea devin veseli, uitand de problemele de zi cu zi, iar cei mai ocupati, pana atunci, incearca sa organizeze cele mai deconectante vacante(tot ca sa compenseze). Criza nu pare sa ii fi facut pe oameni sa devina mai cumpatati la cheltuielile de sarbatori. Brazii si globurile se vand de minune, orasul e impodobit cu becuri colorate parca mai mult decat in alti ani, semn ca traditia primeaza. Poate cadourile sa fie mai modeste, desi ma indoiesc: celor care sunt obisnuiti sa cumpere de la mol(mall), viciul cumparaturilor le va trezi poftele si in prag de sarbatori, facand sa prospere acel loc grozav pentru socializare (multumiri, ca fara ei s-ar inchide).
Cel mai bun lucru e ca se aduna familiile, cei plecati din locurile natale se intorc, ne intalnim cu prieteni vechi si facem degustari de vin si alte bunatati.

Am facut o lista (incompleta si deschisa) cu lucrurile care imi plac mult sau mai putin in vacanta de Craciun:

Imi plac mult:
- reintalnirea cu prieteni si rude pe care ii vad rar
- mersul la colindat si petrecerea de revelion
- lasarea in uitare a problemelor din restul anului
- nu trebuie sa ma trezesc dimineata sa merg la serviciu
- pot sa pierd vremea fara remuscari ca am altceva mai util de facut
- dupa ce incepe munca, doua saptamani sunt complet detasat, fara stres.

Imi plac mai putin:
- aglomeratia de la magazine
- concursul cumpararii unui "brad frumos"
- tiganii la colindat
- urarile prea dese si fara consistenta "Sarbatori fericite"
- SMS-urile cu felicitari, pentru ca asa e politic corect
- reprosurile unora pe care ii revedem dupa mult timp: "rar treceti pe la noi"(se bucura ca au dreptate si au pe cine da vina, nu ca ne-am intalnit).

Darie

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Cine suntem?

"Cine suntem" e o carte scrisa de Dan Puric. E o carte scrisa pentru romani: de aici si de pretutindeni. Nu cred ca un strain ar putea fi sensibilizat de ea, pentru ca virtutile gasite poporului nostru (blamat de multi dintre noi), parca de nicaieri aparute, sunt strict private. Anumite idei, provenite din religie dar si din cultura universala, prezentate intr-un mod prietenesc si pe intelesul tuturor, te fac sa iti revizuiesti atitudinea fata de viata de zi cu zi, care trece pe langa tine fara a o simti.

"Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului - si aceea distorsionata - inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii."
Dan Puric



Dan puric este un actor roman, cunoscut mai ales datorita spectacolelor sale de pantomima, realizate impreuna cu trupa sa, Passe Partout, cu care a facut inconjurul lumii, fiind mai cunoscut si apreciat mai mult in strainatate, fiind totusi o prezenta mai activa si in massmedia romaneasca in ultima perioada.


Multumesc,
Darie




P.S. Am neglijat subiectul fierbinte "draga Stolo" ca sa scriu despre cartea asta. Rau am facut?

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Criza

Ce este criza? Ce fel de criza este? Toata lumea vorbeste de criza: criza financiara, criza mondiala, criza de timp... De unde vine ea si incotro se indreapta?

Nu ma prea pricep la economie, sper sa ma ajute cititorii din bransa, dar am un exemplu pur ipotetic: o firma face 100$ profit pe an. Pentru anul urmator isi propune 120$ profit, dar nu reuseste decat 70$ profit => suntem in criza, pentru ca cei 50$ care lipsesc (pana la 120$ cat aveau target) erau deja cheltuiti si deci avem datorii 50$. De ce nu se uita la cei 70$ profit?

Sunt multe raspunsuri si explicatii… unele mai simple altele mai complexe. Practic, preturile cresc incet si sigur (mai putin benzina/motorina care scade), veniturile scad sau raman constante. Aud in fiecare zi de companii care concediaza sute sau mii de angajati.

Cam asta inteleg eu din criza, sau mai bine zis nu inteleg din criza.

Care e parerea/explicatia voastra?

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Fotbal (in scoala primara)

Am inceput sa joc fotbal de la cea mai frageda varsta. Inainte sa fi intrat la scoala generala, parintii fusesera in excursie in strainatate de unde au adus o minunatie de minge originala de volei pe care o izbeam prin toata casa cu ajutorul picioarelor. Cele mai multe amintiri le am, totusi, din clasele primare fiindca era cel mai ravnit joc (batea de departe prinsea, laptele gros sau ascunsea).

E momentul sa fac un inventar al obiectelor folosite in loc de banala minge de fotbal de azi fiindca pe vremea aia erau extrem de rare mingile cu camera. In primul rand, exista o minge de cauciuc care era artefactul suprem al oricarui meci de fotbal desi devenea iremediabil ovala dupa un timp, ca sa nu mai pomenim de inevitabila si tot iremediabila spartura. Pe locul secund se situa mingea de tenis care se pierdea cam des peste gardul din curtea scolii. Apoi mai erau castanele si, da, pietrele.

Adeseori, papucii nostri se supuneau unor presiuni insuportabile iar picioarele ne erau pline de vanatai. Din pacate pentru unii dintre noi, parintii nu isi permiteau sa ne schimbe incaltarile atat de des incat sa ne impiedice deplasarea la scoala cu tenisi gauriti sau adidasi cu talpa dezlipita. Dar nu conta, atata timp cat ne adunam in fiecare pauza, ocupam cel putin o poarta in curtea scolii (daca nu erau porti libere faceam noi una din doua pietroaie) si incingeam un meci intre toti doritorii. Si cei mai multi erau amatori fiindca terenul era spatiul bataliei supreme: unde cei mai buni jucatori erau lideri de clasa, unde golurile te propulsau in ierarhia respectului si unde cei care ajungeau in poarta traiau o umilinta necrutatoare. Imaginati-va numai portari care stateau in calea pietrelor sutate naprasnic de jucatorii echipei adverse.

Dupa cum spuneam, era o batalie in care ordinea valorii si sfera influentei pleca din atac si se termina la portar. Dar lupta acerba nu era doar impotriva adversarului ci si intre coechipieri. Era concurenta la goluri, pasele erau executate doar de la supusi la lideri si cei din urma nu lasau mingea de la picior pana nu inscriau dupa ce driblau tot ce le statea in cale. Momentele rare de marinimie si de pasa la coechipierul atacant se petreceau aproape numai in momentele in care echipa conducea. Era legea junglei si liderii isi rasfrangeau influenta sportiva si in sala de clasa. Singura exceptie pe care mi-o amintesc este cea a lui Ionut care desi refuza sa joace fotbal, era cel mai gras si mai puternic dintre toti.

Fotbalul era atat de important atunci incat imi amintesc ca in vacanta de vara de dupa clasa a doua, cand am fost intr-o tabara cu clasa, in muntii Bucegi, am jucat aproape tot timpul. Unii plecau in drumetii prin munti insa eu le refuzam in favoarea activitatii iubite. Copiii erau de mai multe varste dar asta nu ma impiedica sa fiu nelipsit de la orice meci de fotbal care se desfasura pe langa cabana in care locuiam. Intr-o zi, dupa ce cu o seara inainte se facuse foc de tabara pt copiii mai mari, am incins un meci fix in jurul cenusei ramase, nu fiindca tineam mortis sa aratam lumii cum arata hornarii, ci pur si simplu fiindca era cel mai plat teren din zona. Sigur ca dupa meci pielea imi era toata innegrita si hainele la fel dar nu le-am schimbat fiindca in aceeasi zi ne intorceam inspre casa. In ziua urmatoare, parintii mi-au interzis sa ies la bara din fata blocului si am suferit enorm.

Totusi, cea mai clara amintire din tineretea de fotbalist vine ceva mai tarziu, in clasa a 6-a , din parcarea din fata blocului unde jucam in fiecare vara pana se lasa seara. Intr-unul din meciuri, mingea a zburat, la un moment dat, peste garajele care se intindeau lipite, pe lungimea terenului, intre cele doua perechi de bolovani care tineau loc de porti. Eu eram cel mai apropiat de punctul nevazut inspre care a pornit mingea asa ca am initiat un sprint voios, anticipand momentul in care voi prelua mingea pe spatiul verde din spatele garajelor (nu exista out). In fractiunea de secunda de dupa ce am luat coltul primului garaj in plina viteza, mi-am dat seama ca un stalp de telegraf se inalta imperturbabil in fata mea. Era mult prea tarziu si tot ce am mai reusit sa fac a fost sa imi duc cumva un brat in fata capului. Urmarea: s-a auzit o bubuitura cu ecou in toata parcarea iar frate-mio si Bobo m-au ajutat sa ajung intr-un picior acasa; din punct de vedere medical: rotula dislocata picior stang – ghips, julitura picior drept, entorsa la umar, taietura la spranceana – ochi innegrit si umflat.

Intr-o saptamana jucam ungureasca cu piciorul in ghips, la bara de batut covoare din fata blocului.
(va urma)

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Votul uninominal - experiment esuat

1. Pe vremea cand eram cat de cat implicat in politica am invatat un proverb:
"Nu conteaza cu cine votezi, conteaza cine numara voturile!". Redistribuirea mandatelor de parlamentari se dovedeste o poveste tragi-comica: premierul Tariceanu, foarte aproape sa nu intre in Parlament, candidati aflati pe locul 3 in colegiu, cu 10-15% primesc loc, in detrimentul celor pe care populatia i-ar fi dorit mai mult, un viitor deputat aflat in inchisoare(de la Cluj!!!).
Deosebit de amuzante mi se par oripilarile politicienilor(ex Stolojan, Geoana etc) care se simt furati de sistemul de vot. Dar ei unde erau cand s-a votat legea??? Pana acum nu si-a pus nimeni problema daca functioneaza sau nu sistemul? Din pacate oameni cu pregatire deosebita au ramas pe dinafara(sunt uimit de ratarile lui Adrian Paunescu, Ionut Popescu sau Norica Nicolai si imi pare rau de nealegerea lui Florin Calinescu).

2. Romanii nu au fost pregatiti sa voteze uninominal. Nu e numai vina lor, ci a candidatilor care nu au stiut sa se prezinte, sa se remarce si sa vorbeasca cu oamenii. Si "cetateanul turmentat", in lipsa de idei, a mers si a pus stampila pe partid, asa cum era obisnuit de ceva vreme. Vom vedea in urmatorii 4 ani daca noii intrati se vor face remarcati. Mie imi e frica sa nu inceapa si ei sa isi formeze zestre pentru copii, acum ca au prins ciolanul. Sunt optimist ca la viitoarele alegeri candidatii vor fi mai bine pregatiti si oamenii mai atenti la cei pe care ii voteaza.

3.Salutam cu caldura iesirea din scena(sau neintrarea, dupa caz) a urmatorilor maestri:
CV Tudor, Gigi Becali, Dumitru Dragomir, Gigi Netoiu, Luminita Anghel, Dida Dragan. Sa ma scuze cei pe care i-am uitat...lista ramane deschisa, oricum. Or fi fost romanii neinformati, dar prosti nu sunt.

4.De urmarit in continuare evolutia noului deputat bucurestean Theodor Paleologu, fost ambasador in Danemarca si profesor la Berlin, un tanar ce a studiat in strainatate si s-a intors sa continue traditia politica a familiei Paleologu.
De urmarit si activitatea lui Varujan Pambuccian, daca tot a castigat alegerile aici pe blog.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ziua nationala si imnul

In ultimii ani au fost dezbateri destul de aprinse in privinta zilei de 1 decembrie, ca zi nationala. Cei mai multi contestatari pur si simplu isi doresc sa sarbatoreasca vara, decembrie fiind o luna prea friguroasa pentru festivitati in aer liber. Oricat m-am gandit la o alta data in istorie care sa insemne mai mult decat 1 dec. 1918, nu am gasit. Poate revolutia din 89 sa concureze, fiind un eveniment mai intiparit in memoria tuturor. Dar factorul anotimp nu este respectat nici in acest caz. Se pare ca evenimentele marcante ale poporului nostru se intampla iarna. Peste 50 de ani, cand unii vor dori o alta data istorica pentru ziua nationala, se vor gandi la data aderarii la UE, dar tot iarna s-a intamplat si asta.

As schimba imnul national, insa. "Desteapta-te romane" e un cantec dificil de intonat, cu o melodie destul de lenta si cam lipsit de optimism. Sunt convins ca daca s-ar face un concurs, s-ar putea gasi versuri si melodie pentru un imn mai bun. Zic si eu asta, pe cand au invatat si sportivii romani sa il cante, dar nu prea mai au motive...
Stiu ca sunt probleme mai arzatoare in Romania, dar pentru a marca momentul zilei ar fi interesant de stiut ce parere aveti despre cele doua situatii.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Eu cu cine votez?

Ca om care apreciaza sacrificiul generatiei din ’89, duminica 30 noiembrie 2008, o sa ma duc la vot. Imediat vine intrebarea din titlu, acum ca a intrat si sistemul de vot „uninominal”: cu cine votez? Pana acum aveam un criteriu foarte bine definit dupa care alegeam cu cine sa votez – sa nu fie pe lista de partid - adica sa fie independent. Ma gandeam ca acum o sa fie mult mai grea alegerea pentru ca nu o sa mai se ascunda nimeni in spatele siglei si a ierarhiei din partid.

Am intrat pe unul din site-urile cu listele de colegii uninominale si am fost neplacut surprins de faptul ca au disparut candidatii independenti (in colegiul meu, cel putin, sunt numai candidati din partea partidelor) si in felul acesta am ajuns in situatia de a nu avea cu cine sa votez pentru deputati. Daca la senat e un pic mai bine, am impresia ca la deputati nu au fost destui oameni capabili pentru a candida si asta ma duce la concluzia ca is prea multe locuri de deputati (dar asta e alta discutie).

La deputati am 4 candidati apartinand la 4 sau mai multe paride: optiunea 1 e in momentul de fata deputat si a facut in ultimii 2 ani, printre altele, aproximativ 3.5 milioane de euro, optiunea 2 e liderul unui partid care candideaza din partea altui partid (de diferentele de doctrine nu mai vorbesc, nici de programul care cuprinde printre altele: Locuri de munca bine platite si Respectul si transparenta bancilor. Optiunile 3 si 4 nu exista pentru mine din 2 pucte de vedere: partidele lor imi sunt total antipatice (datorita liderilor de partid) si la o cautare a numelor acestor 2 candidati pe google nu gasesc decat informatia ca ei(ele) candideaza pentru Camera deputatilor, informatie care nu ma convinge sa le dau votul meu.

La voi in colegiu cum e? Am incercat sa nu dau nume de candidati sau partide pentru a nu influenta decizia voastra de duminica.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

CFR-ROMA - din Gruia, au transmis pentru Blogspot:

Dani
Ultimul meci acasa din grupele Champions League pentru CFR. Am plecat spre stadion plin de speranta, am dat prognostic 1-0 si vedeam pe CFR pe locul 3 la sfarsitul grupelor. Meciul a inceput foarte promitator pentru noi, jocul se desfasura la poarta de langa peluza. Dar, in minutul 11, un prieten imi cere punga cu seminte, ma aplec sa o ridic sa i-o pasesz si, intr-un moment de neatentie, 0-1 pentru Roma. Ma gandesc ca CFR a mai fost in situatia de a fi condusa si si-a revenit, deci e ok. Dar vine minutul 22, cand se repeata practic lovitura libera din care a marcat Bordeaux, 0-2. Ca dovada ca fotbalistii de la CFR nu au citit Miorita, si nu s-au resemnat in fata destinului, in minutul 30 reusesc sa marcheze 1-2.
Dar vine pauza, si cred ca cineva (poate Edi) le-a explicat stranierilor binecunoscuta balada romaneasca, 1-3 si meciul de pe teren s-a terminat, mai continua meciul din tribuna.
Nu-mi ramane decat sa multumesc CFR-ului pentru oportunitatea de a vedea live fotbalul din Champions League la noi acasa si sa sper ca fotbalul adevarat o sa revina la Cluj-Napoca.

Darie
Primele 2 minute nu le-am prins. Am intarziat. Au parut a fi bune dupa reactiile tribunei. Surprinzator pt mine, dar CFR conducea jocul. Peste alte cateva minute, pana m-am uitat la pachetul de seminte, era 0-1 scorul si lumea vorbea ceva despre doamna Stancioiu(mama lui Edy).Ne-au linistit. La 0-2 nu s-a mai mirat nimeni, a mai sughitat putin doamna de mai sus si gata. Baietii astia de la CFR au insa o calitate: te fac sa speri. Scorul s-a facut 1-2 si pentru o buna perioada iar s-au trezit tribunele. Dar tot italienii ne-au facut sa amortim, de data asta definitiv.
In alta ordine de idei, despre spectatori: in timp ce stateam la coada la intrare, un domn nerabdator le-a strigat oamenilor de ordine:"Domle, ce va pierdeti timpul sa ne controlati? Ca asa public civilizat ca la Cluj nu mai gasesti nicaieri!" Galeria Romei a fost apoi huiduita, s-a scandat "Lazio", a fost injurata Steaua. Nu am observat nimic superior in atitudinea suporterilor clujeni, din pacate. Sa nu ne consideram superiori de unii singuri, sa ii lasam pe altii sa aprecieze!

Sica
Miercuri 26 noiembrie 2008, m-am indreptat spre stadionul Dr. Constantin Radulescu plin de speranta, ca o sa vad un meci mare, infofolit cu cateva perechi de ciorapi si de pantaloni...cu multe bluze, cu buzunarele pline de nutline etc.... Si am vazut...Peste 20000 de suporteri in tribune, care au creat o atmosfera de vis...Am umflat baloane alb – visinii, am cantat, am sarit, si in final am plecat dezamagit acasa. Dezamagirea a venit poate si din cauza ca a fost ultimul meci din Champions League acasa si ca ne intoarcem la Divizia noastra cea de toate zilele...
Pe teren meciul a inceput foarte bine, in nota de dominare a Cfr-ului, atacuri in valuri, ratari, un inceput entuziasmant , dar edi a tinut neaparat sa se faca remarcat si a reusit cu brio ca de obicei...
Lasa-ne edi, du-te la Sportul sau unde vrei, numai lasa-ne...
Stau si ma gandesc cum ar fi fost acum daca ar fi fost o echipa a Cfr-ului cu portarul Zapata in Champions League. Probabil ca acum eram bucurosi cu totii si sarbatoream cel putin o calificare in cupa UEFA...Cum ar fi fost daca meciul de aseara ar fi inceput de la 1 – 0, nu de la 0 – 1... Cum ar fi fost daca erau ai nostri italieni... Poate ca tot am fi pierdut pana la urma...
Am vazut si o parte pozitiva la Cfr, 3 jucatori de alt nivel, care au ajuns din greseala cel mai probabil in campionatul romanesc, Dubarbier, Pereira si Kone.
Oricum eu sunt mandru de voi si de ce ati realizat pana acum. Poate la anu o sa fie mai bine...Ce e mai dureros este ca diferenta in meciul de aseara nu a facut-o valoarea echipei, ci un amarat de portar de divizia c.
Spre deosebire de topicul de ieri cand am avut numai cuvinte de lauda la adresa jucatorilor de la bayern, azi nu prea am pe cine sa laud de la roma. Mi s-au parut cam pe langa, sngurul lor avantaj fiind ca sunt italieni... Am vazut un Totii si un Baptista mort, niste fundasi varza...
Oricum e bine si asa, putem acum sa ne pregatim in liniste de Liga Campionilor.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Meciul Bayern-Steaua vazut de...

Dani
Din nou, la 21:45 m-am instalat comod in fata televizorului, cu o bere in mana, cu speranta ca va fi un meci memorabil. Acum, la rece, am putea spune ca a fost memorabil, dar nu in sensul in care doream. A fost asemanator cu meciul cu Lyon-ul din Ghencea de acum 2 ani in care adversarul a facut tot ce a vrut (nu cred ca se supara cineva daca era 5-0 scorul), cu precizarea ca aseara au fost vreo 2 faze cand am existat si noi pe teren. Ma gandesc la interventiile lui Zapata, la voleul lui Radoi si la incercarile de incursiune ale lui Dayro si Semedo. Imi pare rau de Steaua dar sper ca peste 2 saptamani, cand o sa ma instalez din nou in fata televizorului cu o bere in mana, sa se califice in UEFA.

Darie
Am asteptat meciul asta de ani de zile, echipele fiind favoritele mele. Am sperat ca Steaua sa nu fie umilita. Si nici nu a fost la Bucuresti. Aseara insa s-a vazut o evidenta diferenta de valoare si de mentalitate. Cum poate Ze Roberto, la 35 de ani sa alerge mai bine decat unii de 25? Radoi si Goian au parut ridicoli facand niste faulturi disperate sau alunecand stangaci la fentele "germanilor". Suporterii au fost si ei naspa: de ce tb sa ne faca de ras pe toti pt ca au ei chef de scandal? Nu imi place nici Dorinel. Prea se scuza pentru lipsa de succes. Il credeam "Neamtul". Sa vina nea Imi, ca el e solutia de avarie a tuturor echipelor!

Sica
Bayern - Steaua 3 – 0

Un meci din etapa 5 a Uefa Champions League, faza grupeleor. Tin sa precizez ca nu sunt un fan al nici unei dintre echipe, dar m-a impresionat jocul nemtilor. Comentariul meu s-ar putea sa fie subiectiv, dar am incercat sa par pe cat posibil realist si sa scriu ce am vazut pe teren.
Meciul a inceput in nota de dominare cvasi totala a nemtilor, un lucru oarecum de inteles din prisma investitiilor si valorii fotbalistilor care joaca la aceasta echipa...Am avut in fata o dovada de organizare si de determinare specific nemteasca. S-a facut mult tam tam inainte de meci cum ca Klinsman nu ar trimite primul 11 cu Steaua, ca le-ar ajunge un punct etc etc...Nici vorba de asa ceva. Pe langa faptul ca au avut o aparare parca totusi putin mai penetrabila decat de obicei, de la mijloc in sus ne-au dat o lectie de fotbal.
Aleg sa scriu aceasta bucata de cronica a meciului prin niste comparatii.

Am vazut un Ribery absolut devastator, care desi nu are un fizic de invidiat i-a dominat fara drept de apel pe Banel si pe Golansky, si care nu e cu nimic mai prejos in ultimul timp decat Cristiano Ronaldo si Messi. Un Ze Roberto care la 34 de ani nu le-a dat nici o sansa oamenilor din ofensiva Stelei. In atac am vazut un Klose de nota 10, care pe langa golurile marcate, a dat si o sumedenie de pase de gol catre Luca Toni, multe irosite cu mare usurinta de italian sau aparate cu niste interventii salutare marca Zapata, cam singurul jucator ce se ridica la nivelul Champions League din lotul Stelei(parerea mea).
Pe de alta parte, legat de Steaua, am vazut un Radoi total depasit, un Ovidiu Petre care juca parca cu Otopeniul sau Gloria Buzau, un Petre Marin saracu care vrea dar nu poate, un Dayro Moreno latin si atata, un Bogdan Stancu speranta, si un Zapata fantastic.

Am mai vazut si frica lui Dorinel, invatzata probabil din ultimii ani petrecuti la nationala de la tata Piti, care la 3-0 pentru nemti, a scos singurul atacant de pe teren si a intodus al 3 - lea mijlocas defensiv.
Sfarsitul meciului a readus in actualitate o poveste mai veche de la meciul Steaua – Real Madrid cand Vali Badea astepta pe la vestiarul spaniolilor un tricou de la Ronaldo, si cand i s-a luat interviu, vizibil emotionat, a explicat cum i-a spus acesta sa astepte putin afara... Acum, Semedo, Lovin si Dayro, au fost cam in aceeasi situatie, cautau cu disperare sa schimbe tricoul cu un “FOTBALIST”.

Deviez putin de la subiect si vreau doar sa aduc aminte ca pe Emirates, la Arsenal – Dynamo Kiev a fost capitan aseara si a jucat excelent un om care nu are fata de nationala lui Piturca, Tibi Ghioane.
Nu in ultimul rand “batranii” fotbalului au facut aseara niste meciuri colosale...vezi aici Juninho, Del Piero, Ze Roberto, Raul, etc...Oricum vine iarna acum, vine perioada de transferuri si probabil ca din nou unicul capitan din Ghecea va fi transferat pe la toate marile echipe ale Europei.

Sa speram ca diseara, CFR Cluj va reusi sa nu piarda cu AS Roma, desi imi este cam greu sa cred ca va mai fi o surpriza ca in meciul tur.

Hai Romania!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

muzica cu care ai zgudui o camera de camin

Poate o sa ma injure colegii de blog pt post. Dar fiindca e un blog despre orice, o sa imi las frau liber dorintei de a scrie ceva despre un subiect care ne intereseaza pe toti dar pe care il vedem de multe ori diferit.


Au existat nenumarate contre pe tema asta cu cei cu care am impartit undele sonore timp de trei ani de zile intr-o camera de camin care, desi destul de mica, era dotata cu cel putin patru placi capabile de sunet. Ati ghicit: o sa vorbim putin despre muzica. Rock, pop, hip hop, dance, house, manele, clasica, latino, jazz si techno erau doar cateva dintre genurile in care fiecare aveam melodii preferate, dar care era, in acelasi timp, o sursa de ciondaneli aprinse. Un tablou (incomplet): eu scarbit de manele, Dani nu prea inghite muzica techno, si toti, in afara de mine, nu vad vreun rost in jazz. Din cauza divergentelor, toti eram dotati cu casti care ne ofereau o experienta solitara in fata compozitiilor muzicale impuse de cantaretii favoriti, umilind existenta placilor de sunet care produceau pentru o singura pereche de urechi. Cam asa era cu noi (colegii de camera) si muzica cu mai bine de trei ani in urma.


Sunt tare curios pe unde mai poposesc gusturile noastre muzicale in prezent. Oare care dintre noi am reusi sa convietuim acum cu o singura sursa de muzica? As ruga link catre o piesa pe care ai folosi-o sa zgudui o camera de camin. Probabil asa ne dam seama de (in)compatibilitate. Incep eu:


Chestiune serioasa mai sus si imi place foarte mult. Macar sper ca ocolesc "muzica de taiat venele" de care am fost acuzat. Nu fac concesii dar as vrea totusi si popularitate.

Ar trebui totusi sa explic si de ce s-ar putea sa ma injure colegii: le amintesc ca aveam cele mai puternice boxe si ca de multe ori incercam sa le dictez ce sa asculte, iar cand incercau sa-si puna piesele favorite la boxele mele eram mai mult decat revoltat – opream muzica. Imi cer scuze. De data asta, promit ca o sa ascult piesele voastre pana la capat.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Reclame (prea?) indraznete sport.ro

In avancronica unei saptamani viitoare pline de fotbal bun (marti: Bayern-Steaua, miercuri: CFR-AS Roma), am gasit niste reclame la sport.ro, pe cat de absurde, pe atat de amuzante.





La aceasta adresa se gaseste povestea clipurilor, relatata intr-un stil foarte original chiar de autori, in emisiunea apropo tv.
Unul din membrii marcanti ai echipei ce a creat setul de reclame este Bogdan Naumovici, cunoscut de acum cativa ani dintr-o celebra reclama in care povestea Razboiul Stelelor si din prezentarile facute episoadelor din Seinfeld la Pro Cinema.



Weekend placut!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

cum iesim din ziua cartitei?

Am tot citit despre caracterul insuportabil de repetitiv al evenimentelor petrecute in zilele noastre. Dani, Dobrovolski, eu si Bill Murray in Ziua cartitei - foarte multi vorbim despre asta.
Oare ce ne-ar trebui, totusi, ca la un moment dat sa ne trezim reinvigorati de implinire si sperante ca Bill Murray la finalul filmului?
O perspectiva schimbata asupra vietii, o slujba diferita, bani, iubire, prieteni mai multi, cultura?

In cazul meu, slujba are un rol aparte: e echivalentul a 8(+) ore de frecat tenace la mangan in fiecare zi. In conditiile actuale, nu ma multumeste nicio realizare profesionala. Ma numesc Bogdan Mircea si sunt un aproape un robot in relatia cu meseria.
Solutia cred ca se afla in schimbarea radicala (de slujba) si, desi e foarte greu, sperantele imi stau in asta. Dar pana speranta schimbarii nu se transforma in ceva mai concret, o sa continui sa fiu un programator J2EE neimplinit.

As vrea sa stiu de ce credeti ca ne transformam in masini si care ar putea fi solutiile pt a rezolva nefericitul neajuns.
Pt cei care nu se inscriu in ziua cartitei: asteptam sfaturi.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

It's gonna be fun!

Blogul Intre prieteni a fost construit datorita timpului liber prea putin. Prieteni aflati in acelasi oras se intalnesc intre ei de 10 ori virtual(in cel mai bun caz) inainte de a se si vedea personal. Situatii interesante, impresii, probleme raman fara a fi discutate datorita lipsei de timp.
Am vrut sa fie un blog colaborativ, care sa cuprinda ideile mai multor prieteni. Dupa cateva refuzuri discrete de a participa (poate din lipsa de timp :P), in spirit liberal, m-am gandit ca cel care are ideea trebuie sa o puna si in practica, iar daca se va dovedi buna se vor alatura si altii.

Nu avem o tematica anume, se poate discuta despre orice. Comentariile sunt binevenite, dar vor fi verificate inainte de a fi publicate, insa nu cenzurate.

Multumiri celor care m-au ajutat in demararea acestui proiect.


Inchei introducerea cu un articol scris de Mihai Dobrovolschi:

"Te trezesti dimineata cu telefonul pentru ca trebuie sa ajungi la serviciu si traficul iti ia oricum o ora din viata. Ajungi la serviciu, iti bei cafeaua, iti permiti niste telefoane personale, mai faci o gluma cu un client sau cu cineva de la vreo agentie ca sa nu vorbiti chiar numai si numai business. La pranz daca esti tare-n functie, iti permiti sa te intalnesti cu niste amici. Dar suna telefonul si te intreaba o colega daca ai trimis oferta si pana unde sa mearga cu discountul. Si prietenii te intreaba “da’ voi cat dati discount la peste zece mii ?” si incepe o discutie despre job. Apoi te intorci si trimiti mailurile. Te certi cu un coleg, cum ma-sa poate sa incurce lucrurile asa ? Te suna prietena si ii dai sms ca nu poti vorbi, ca esti in sedinta. De fapt poti dar, desi o iubesti, chiar nu ai chef de discutii normale, umane, calde - te scot din priza si e atata nevoie de tine lucid in companie. Las c-o vezi diseara. Apoi vezi niste cifre si te ia cu ameteala, nu credeai ca-i chiar asa. Apoi te cheama ala la un mic meeting. Si vorbeeeeste si vorbeeeste si daca vrei sa pleci o sa spuna ca nu-ti pasa de job si tre sa stai. Si e tarziu. Sa spunem ca scapi pana la urma. E sapte ceasul ! Nu mai ai chef sa iesi pe nicaieri. Te arde stomacul de nervi neexplodati si strangi putin din ochi, ai praf in ei de la monitor. Ajungi acasa la opt si ceva. O pupi. Te intreaba ce-ai facut la serviciu. Ii povestesti de idiotul ala. Pur si simplu i-a zis el primul, dar a fost ideea ta. Cazi greu in fotoliu. Mananci numai bunatati pentru ca iti permiti. Te uiti la stiri, filme, aiurea, asa. Faci un dus ca poate faci dragoste. Poate faci dragoste. Dormi. Te trezesti cu telefonul.”

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS