RSS

merită aniversarea? - partea a doua (si ultima)

As vrea sa-i vad pe profi la scoala dar n-as vrea sa beau beri sau sprituri cu ei si nici cu toata generatia Papiu, intr-o seara cu atmosfera de bal.

Banuiesc ca in subconstient, multi am vrea ca intalnirea asta sa fie ca-n liceu, cand ne cunosteam cat de cat mai bine intre noi.(*) Problema este ca am imbatranit toti cu 10 ani si avem alt raport cu viata. Probabil nu toti, dar multi dintre noi am evoluat, experienta ne-a schimbat.

Imi dau seama ca ii cunosc pe majoritatea colegilor de generatie mai putin decat pe vanzatoarea angajata la supermarketul de unde imi fac cumparaturile. Uite (de exemplu) ce se intampla cu fetele astea din C, D sau G, pe care nu le mai recunosc. Probabil in liceu eram indragostit in secret de vreuna dintre ele(**) si la banchet ma gandeam neincetat la fundul ei, pana nu m-am imbatat ca un porc(!?). Acuma e evident ca as intra cu totul alt tip de ganduri (oricare ar fi ele) la un banchet din asta. Si voi la fel!

Suntem nevoiti sa o luam de la capat daca ne intalnim. Desi e imposibil sa revenim la vremurile dinainte, intr-un grup restrans, cu o atmosfera relaxata, exista macar o sansa sa ajungem la o poveste reala despre ceilalti. Intr-o seara de bal cu DJ si fotograf, fiecare dintre cei 200+ de posibili participanti o sa apuce sa spuna 2-3 enunturi(***) despre persoana lui celor pe care nu-i i-a vazut de un car de ani si apoi o sa mai aiba cateva discutii cu oameni pe care oricum ii vede din cand in cand. Pur si simplu nu ar fi timp de mai mult.

(*) pun pariu ca deja exista piesa aia de la Voltaj cu "ca la 20 de ani..." in playlistul DJ-ului.
(**) sigur nu era Anca Maria Slev-Pop Lupu, mi-as fi amintit de numele asta
(***) asta e cumva ca o masturbatie in public fiindca o sa fie pline de cuvinte de autolauda (cu copii, masini, case, muschi, etc.). Doar n-o sa folosesti timpul spunand ca iti cauti de munca, esti nemultumit de soacra sau ca te cam doare spatele in ultima vreme.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

merită aniversarea?

În mai am aniversarea de 10 ani de la absolvirea liceului. Unii dintre voi aveți întalnirea tot anul ăsta. Nu știu ce planuri aveți voi, dar eu nu as vrea sa particip la un banchet care il copiaza pe cel care a avut loc cu 10 ani inainte. Printre organizatori sunt persoane de care nu îmi amintesc nimic deși am aflat numele lor și am acces la pozele lor pe Facebook. Mai jos, textul pe care l-am trimis unor colegi. Voi ce spuneti?


Dar hai să n-o tot întorc ca la Ploiești(!?) și să trec direct la subiect.

Tre să vă mărturisesc că înainte să văd discuțiile de pe grupul dedicat întâlnirii, aveam rețineri. Acum, că trebuie să iau o decizie repede si cum situația se dovedeste a fi de fapt diferită de cum mi-o imaginasem, simt că reținerile îmi cresc. Înainte, mă gândeam că după 10 ani în care n-am văzut mulți dintre colegi, o să avem puține lucruri interesante de împărtășit. Dacă am fost interesați de niște legături cu colegii de liceu, de orice intensitate (cu Ralu, Alex și Floricica mă mai văd, pe Meda o am pe FB si mai schimbăm câte un mesaj, pe Adina o am pe FB dar nu schimbăm mesaje, etc), deja le-am creat. Rămăsesem totuși cu curiozitatea pentru destinele colegilor si imaginea unei seri plăcute de vară, o bere pe o terasă, cu amintiri din liceu, pe lângă simbolismul evenimentului.

Acum să vă explic de unde reținerile crescânde.

In primul rând este faptul că la întâlnirea asta participă o generație întreagă. Toate clasele Papiului se reunesc de parcă înainte exista vreo conexiune importantă între clasele A, B, C, D, ..., G (care însumeaza mulți oameni) si cancelaria liceului, diriginți, (mai știi?) directori. Acum trebuie să ne întâlnim cu toții și daca nu reînnoim conexiunea pentru o zi, trebuie să ne amintim cu emotie de ea. Eu îmi imaginam o reuniune liniștită, doar cu clasa noastră și cu dirigul. Dar văzând cu câtă hotărâre au luat unii problema in mâini, am impresia că asta e cutuma.

Apoi nu îmi imaginam că se va pune la cale o reeditare a banchetului de a XII-a, cu meniu prestabilit, DJ, poze cu păsărica, înregistrare video și fețe de masă făcute la comandă. Care-i șpilul? Tre să ne punem și costumele de bal? Poate tre să ne așteptăm la bocete de final și la vreunul care sparge sticle de bere, dărâmat de gandul că ne vom despărți încă o dată după 10 ani?(*) Nu am înțeles dacă sunt invitați și profi dar nu pot să nu-mi imaginez cum fetele noastre l-ar invita la dans pe Barni iar băieții pe Zirbo(**), pe 'bluesurile' lui DJ Raul Hațegan. Și mă întorc acum la prima idee: who the fuck is Raul Hațegan?(***). Și who the fuck are Liana Sava, Serac Carmen și Anca Maria Slev Pop-Lupu? Ele par să fie organizatoarele principale și oricât mă uit la nume, mă uit la pozele lor de pe FB și îmi scormonesc mintea, mi se pare că nu le-am văzut în viața mea.

Așadar, după părerea mea, e o idee proasta să facem front comun la eveniment. Eu văd două posibilități. Prima: o să participe mulți oameni mânați de nostalgie sau curiozitate sau ce-o fi, dar printre atâția necunoscuți, o să socializeze cu cei pe care-i văd oricum în afara evenimentului. O să se formeze bisericuțe(!?) și o să fie nașpa. A doua:o să fie vreo 70 de oameni (majoritatea din Tg. Ms) fiindcă ceilalți lipsesc din cauza primei posibilități. Și e nașpa și așa.

Cred că e destul de clar că nu vin în condițiile actuale. Aș veni, probabil, dacă am face cei din A o întâlnire separată și dacă s-ar înscrie cel puțin jumătate dintre colegi, bineînțeles. Voi aveți vreo părere de împărtășit?


Numai bine!

(*) asta chiar s-a întâmplat acum 10 ani
(**) folosesc 'fetele noastre/băieții' fiindcă mi se pare mai adecvat decât 'femeile/bărbații'. Nu pot să mi-o imaginez pe Dumitrița, de exemplu, o femeie în plină maturitate, cu 10 ani mai bătrână așa cum nu pot să mi-i imaginez pe Bucur sau pe Feier. E drept, cel mai bine ar fi mers 'colegele/colegii' dar n-ar fi ilustrat ideea anterioara.
(***) nu m-am putut abține fiindcă sună mai bine ca 'cine naiba', dar o spun fără răutate! Ca să fie clar, îi respect ca pe oricine altcineva și îmi cer scuze dacă sunt ofensați de exprimare
(!?) expresii comune, dar cât de absurde în același timp

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Uite asa mai schiem

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Madrid, claro que sí

Am mai scris aici despre un restaurant în Madrid - Freiduría Gallinejas - unde mâncasem și abia reușisem apoi să mă ridic de la masa. Reușisem să resuscitez ziua doar cu un somn de o oră într-un părculeț din apropiere. Am si sforăit, mi-a spus N, care stătea si ea întinsă, cu capul în prelungirea capului meu. A fost una din experiențele despre care îți spui că se face doar o dată pe an, dar care îți rămâne pentru totdeauna. Apoi e clar că abia aștepți să se termine anul și să prezinți locul vreunui prieten. De altfel, sunt sigur că toți vreți să mă însoțiți când mi se face anul pentru bătucile și zgârciurile lor prăjite, de miel. În condițiile astea vreau să vă prezint un pic orașul în care am avut norocul să locuiesc mare parte din începutul ăsta de an.

Începem tot cu de-ale gurii/stomacului fiindcă credeți-mă că în Spania mâncarea e mai importantă decât orice: cultură, shopping, internet, fotbal, sex, droguri, rock'n.., u name it. În restaurantul La Bola din cartierul Santo Domingo trebuie rezervată masă din timp pentru un faimos cocido madrileño. Un cocido e bun mai ales când e frig și avem nevoie de calorii. Seamănă un picuț cu ciorba de fasole cu ciolan dar aș îndrăzni să spun că un cocido e o treabă mai complexă fiindcă avem așa: năut, jamon, legumele de rigoare cam aceleași plus varză (au fost asemănările) și mai urmează paste fainoase scurte sau orez, carne de găină, cârnaț - chorizo, sângerete - morcilla, slănina cu carne - tocino. Se mănâncă întâi supa, care după vreo trei ore de fiert prinde gust puternic și grosime iar mai apoi legumele împreună cu carnea.

Dacă vă e foame când citiți asta, îmi pare rău. A trebuit să explic fiindcă e mâncarea tradițională în Madrid. Pe acum ar trebui să știți că porțiile de mâncare la Madrid sunt abundente, sățioase, cam grase, dar al dracului de bune. Restaurantul ăsta, La Bola, e unul foarte frecventat și pomenit prin ghiduri Michelin an de an. Mai știu un local gallego (asta înseamna că e mâncare specifica în regiunea din NV, Galicia) care se numeste Melo's și unde se comandă la tejghea una dintre cele doar opt porții diferite de farfurii cu mâncare. Felul cel mai interesant e 'zapatilla' (pantof) care ne duce cu gândul la filmul lui Chaplin, The Gold Rush, nu-i așa? Dacă nu l-ați văzut, bietul Chaplin rămâne blocat într-o cabană de munte după o avalanșă și foamea devine atât de cruntă încât după alte halucinații începe să-și mănânce bocancul. Localul e foarte plin de oameni de regulă așa că se înfulecă pantofii in picioare(accesul la mese e aproape imposibil). Un afiș mai zice că ar trebui comandat cu prudență fiindcă porțiile sunt abundante. Uitați de colesterol la Madrid, va rog!

Ar mai fi restaurantul familiei Bardem (prețuri și bucate bune), apoi El Círculo de las Bellas Artes (un edificiu pe Alcalá de arhitectura modernista cu un candelabru de talia unuia de teatru, care atarna central de un perete inalt si e împrejmuit de tablouri faimoase pe pereți; au un meniu care se potrivește cu atmosfera aristrocratică dar care nu e la preț prohibitiv la prânz. Ideea e ca dupa ce mananci poti vizita niste expoziții in centrul cultural care găzduiește restaurantul), La Carnicería (unde au gustarici de carne din animale mai puțin devorate de regulă - zebra, gnu, crocodil, struț, cangur,etc la 2.5€ feliuțuca de carne cu pâine), Casa Labra(deschis din 1850-și-ceva. iei o crocheta de cod - cel mai popular pește în Spania, o bericica mică-mică, în picioare, la bar; arunci șervețelul și ce nu-ți mai trebuie neapărat pe jos când termini; după aia o ștergi repede până nu manânci prea multe crochete și-ți strici pofta).

Pt cafeluță sau/și concerte jazz - Café Central (o cafenea cu multe oglinzi înăuntru, arhitectură art-deco și prăjituri divine); Café Barbieri (seamănă cu anterioara iar atmosferă e clar hipsterească). Si câte și mai câte or mai fi dar nu mai am timp și spațiu, oameni buni. O să cheltuim un pic pe mâncare dacă tot e atât de importantă în Spania dar vă asigur că nu e foarte scump (poate cu exceptia primului restaurant - care totuși e un MUST fiind tipic madrilen): la prânz ai meniuri între 10 si 15 euro si ai așa: două portii de mâncare, desert, băutură(vin - uneori chiar juma' de butelie, bere sau răcoritoare) plus cafea. În Spania gastroturismul nu-i o glumă, dragii mei.

Am terminat cu mâncarea. Rămân diferitele fațete ale unei capitale mari (poate nu la nivelul Parisului sau Londrei, în Europa dar are de toți si de toate, asta e clar) și mă duc la culcare. Începem cu 'Madridul artistic' - concerte cu duiumul (apropo, N cântă până în martie la Teatro de la Zarzuela dacă vreți să mergeți), muzeele mari - gratis serile și duminicile, expozițiile (prea multe ca sa le mai pun dar cu intrare liberă majoritatea), nenumăratele teatre si cinematografe. Trebuie să ne plimbăm prin 'Madridul monumental' - Gran Vía, Paseo del Prado, Puerta del Sol, Palacio Real, etc. 'Madridul autentic' - partea cea mai veche a orasului care se numeste Madrid de los Austrias e magică noaptea; la fel de autentic e cartierul La Latina dar care rămâne singura zonă importantă, cred, pe care eu nu o cunosc aproape deloc. 'Madridul alternativ' cu străzile înguste, burgheze, șic, cosmopolite, artsy(sometimes fartsy) și 'mai gay' - Chueca, Malasaña; (da, dragilor - homosexualii sunt bine acceptați si sunt cel mai vizibili in zona creativă a orașului). Alternativ, dar sărac si mai ales divers etnic e Lavapies unde exista multă okupa(en:squatting); 'Madridul verde' - Real Jardín Botánico, Parque de la Montaña cu templul Egiptean Debod, imensul Parque del Retiro) dar mi-e teama ca n-o sa scapam de 'Madridul comercial' (Callao, Calle Preciados), 'Madridul turistic' (zona Puerta del Sol, Plaza Mayor), 'Madridul lugubru' cu cerșetori care dorm pe stradă, ciorditorii, dezaxații, prostituatele de trotuar(Calle Montera, zona San Bernardo), drogații. Dar cum e un oras cu multa politie si densitate mare nu e chiaaar așa periculos pe cum pare uneori noaptea (poate cu exceptia Lavapies - daca chiar o cauti cu lumanarea - asa mi s-a spus).

Or mai fi și alte fațete pe care rămâne să le descoperiți și voi mai ales că este Wizz până la Madrid.

Ahh aproape uitasem de poza cu zapatilla:

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS