Intre prieteni

Pentru ca e o lume minunata cu multe jucarii, exista Niste Baieti (http://www.myspace.com/nistebaieti) :

Niste Baieti - O lume minunata


Niste Baieti - Fata draga


Capodoperele muzicii din popor, cantate (cum zic ei) din topor, sunt mai punk ca niciodata.
Asa au fost si la Vama Veche in vara lui 2007 cand am fost cu prieteni la "Papa la Soni" pentru singurul concert punk care mi-a placut vreodata, sustinut de Niste Baieti.

Intr-un spatiu mic de pe terasa, umplut de boxe, instrumente si bauturi alcoolice, cei 4 membri ai trupei isi instalau, impreuna cu un grasan cu creasta foarte mare despre care se zvonea prin public ca e managerul lor, instrumentele si faceau probe de sunet. In jurul lor, in picioare, pe mese sau sprijiniti de un gard, o lume pestrita cu multe beri si tigari la indemana, astepta concertul cu nerabdare.

Ne-au electrizat cu binecunoscutele slagare si intre cantece s-au intretinut razvratiti (cum te-ai astepta de la o trupa punk) cu publicul, sorbind cu nesat din beri si pahare de vodca. La un moment dat, Albert (vocalistul) si trupa au inceput sa cante, piesa lui Johnny Cash, "Hurt". E piesa pe care Cash insusi a numit-o The best anti-drug song I ever heard si pe care Niste Baieti o aveau programata pe caracteristicile ritmuri de punk. In mijlocul piesei, Albert incepea sa para nelinistit, si dupa putina foiala, s-a oprit din cantat, a comunicat prin microfon: "Bag pula! eu nu mai pot canta cacatul asta comercial!" si a plecat de pe "scena", facandu-se nevazut pe undeva. Stupoare in public dar si in interiorul trupei (s-a intamplat cumva ca vocalistul sa arunce microfonul, chinuit fiind de dileme legate de mercantilismul propriei arte, in timp ce o interpreteaza?!?). Baietii au terminat piesa fara Albert, prin Barbu care a renuntat la bas si a preluat vocea. Insa trupa mai avea de cantat si Albert statea si fuma nervos intr-un colt al terasei. Era timpul ca 'managerul' grasan cu creasta sa intervina hotarat de undeva din primul rand, din public, sa traga de un microfon si sa strige bezmetic Alfred, Alfred, Alfred... Dupa cateva invocari salbatice alaturi de public, a inceput si corect: Albert, Albert, Albert... Pesemne induiosat, Albert a revenit intr-un final si a mai punkerit vreo doua slagare. Dupa aia ne-am imbatat toti ca porcii pe plaja, pana dupa rasaritul soarelui.

A fost o lume minunata (varianta punk).

eMBe