Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;
Soarele rotund şi palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,
Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
13
feb
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Nu imi trezeste amintiri prea placute, era pe vremea cand luam 4 la romana....
Te inteleg perfect, dar n-am pus-o aici pentru amintiri ci pentru ca acum o putem citi cu detasare, sa ne bucuram de poezie fara stresul ca o sa luam 4 daca nu turuim comentariul invatat "pe de rost".
astept poezia cu primavara dintr-un moment in altul..
Trimiteți un comentariu