Am mai scris aici despre un restaurant în Madrid - Freiduría Gallinejas - unde mâncasem și abia reușisem apoi să mă ridic de la masa. Reușisem să resuscitez ziua doar cu un somn de o oră într-un părculeț din apropiere. Am si sforăit, mi-a spus N, care stătea si ea întinsă, cu capul în prelungirea capului meu. A fost una din experiențele despre care îți spui că se face doar o dată pe an, dar care îți rămâne pentru totdeauna. Apoi e clar că abia aștepți să se termine anul și să prezinți locul vreunui prieten. De altfel, sunt sigur că toți vreți să mă însoțiți când mi se face anul pentru bătucile și zgârciurile lor prăjite, de miel. În condițiile astea vreau să vă prezint un pic orașul în care am avut norocul să locuiesc mare parte din începutul ăsta de an.
Începem tot cu de-ale gurii/stomacului fiindcă credeți-mă că în Spania mâncarea e mai importantă decât orice: cultură, shopping, internet, fotbal, sex, droguri, rock'n.., u name it. În restaurantul La Bola din cartierul Santo Domingo trebuie rezervată masă din timp pentru un faimos cocido madrileño. Un cocido e bun mai ales când e frig și avem nevoie de calorii. Seamănă un picuț cu ciorba de fasole cu ciolan dar aș îndrăzni să spun că un cocido e o treabă mai complexă fiindcă avem așa: năut, jamon, legumele de rigoare cam aceleași plus varză (au fost asemănările) și mai urmează paste fainoase scurte sau orez, carne de găină, cârnaț - chorizo, sângerete - morcilla, slănina cu carne - tocino. Se mănâncă întâi supa, care după vreo trei ore de fiert prinde gust puternic și grosime iar mai apoi legumele împreună cu carnea.
Dacă vă e foame când citiți asta, îmi pare rău. A trebuit să explic fiindcă e mâncarea tradițională în Madrid. Pe acum ar trebui să știți că porțiile de mâncare la Madrid sunt abundente, sățioase, cam grase, dar al dracului de bune. Restaurantul ăsta, La Bola, e unul foarte frecventat și pomenit prin ghiduri Michelin an de an. Mai știu un local gallego (asta înseamna că e mâncare specifica în regiunea din NV, Galicia) care se numeste Melo's și unde se comandă la tejghea una dintre cele doar opt porții diferite de farfurii cu mâncare. Felul cel mai interesant e 'zapatilla' (pantof) care ne duce cu gândul la filmul lui Chaplin, The Gold Rush, nu-i așa? Dacă nu l-ați văzut, bietul Chaplin rămâne blocat într-o cabană de munte după o avalanșă și foamea devine atât de cruntă încât după alte halucinații începe să-și mănânce bocancul. Localul e foarte plin de oameni de regulă așa că se înfulecă pantofii in picioare(accesul la mese e aproape imposibil). Un afiș mai zice că ar trebui comandat cu prudență fiindcă porțiile sunt abundante. Uitați de colesterol la Madrid, va rog!
Ar mai fi restaurantul familiei Bardem (prețuri și bucate bune), apoi El Círculo de las Bellas Artes (un edificiu pe Alcalá de arhitectura modernista cu un candelabru de talia unuia de teatru, care atarna central de un perete inalt si e împrejmuit de tablouri faimoase pe pereți; au un meniu care se potrivește cu atmosfera aristrocratică dar care nu e la preț prohibitiv la prânz. Ideea e ca dupa ce mananci poti vizita niste expoziții in centrul cultural care găzduiește restaurantul), La Carnicería (unde au gustarici de carne din animale mai puțin devorate de regulă - zebra, gnu, crocodil, struț, cangur,etc la 2.5€ feliuțuca de carne cu pâine), Casa Labra(deschis din 1850-și-ceva. iei o crocheta de cod - cel mai popular pește în Spania, o bericica mică-mică, în picioare, la bar; arunci șervețelul și ce nu-ți mai trebuie neapărat pe jos când termini; după aia o ștergi repede până nu manânci prea multe crochete și-ți strici pofta).
Pt cafeluță sau/și concerte jazz - Café Central (o cafenea cu multe oglinzi înăuntru, arhitectură art-deco și prăjituri divine); Café Barbieri (seamănă cu anterioara iar atmosferă e clar hipsterească). Si câte și mai câte or mai fi dar nu mai am timp și spațiu, oameni buni. O să cheltuim un pic pe mâncare dacă tot e atât de importantă în Spania dar vă asigur că nu e foarte scump (poate cu exceptia primului restaurant - care totuși e un MUST fiind tipic madrilen): la prânz ai meniuri între 10 si 15 euro si ai așa: două portii de mâncare, desert, băutură(vin - uneori chiar juma' de butelie, bere sau răcoritoare) plus cafea. În Spania gastroturismul nu-i o glumă, dragii mei.
Am terminat cu mâncarea. Rămân diferitele fațete ale unei capitale mari (poate nu la nivelul Parisului sau Londrei, în Europa dar are de toți si de toate, asta e clar) și mă duc la culcare. Începem cu 'Madridul artistic' - concerte cu duiumul (apropo, N cântă până în martie la Teatro de la Zarzuela dacă vreți să mergeți), muzeele mari - gratis serile și duminicile, expozițiile (prea multe ca sa le mai pun dar cu intrare liberă majoritatea), nenumăratele teatre si cinematografe. Trebuie să ne plimbăm prin 'Madridul monumental' - Gran Vía, Paseo del Prado, Puerta del Sol, Palacio Real, etc. 'Madridul autentic' - partea cea mai veche a orasului care se numeste Madrid de los Austrias e magică noaptea; la fel de autentic e cartierul La Latina dar care rămâne singura zonă importantă, cred, pe care eu nu o cunosc aproape deloc. 'Madridul alternativ' cu străzile înguste, burgheze, șic, cosmopolite, artsy(sometimes fartsy) și 'mai gay' - Chueca, Malasaña; (da, dragilor - homosexualii sunt bine acceptați si sunt cel mai vizibili in zona creativă a orașului). Alternativ, dar sărac si mai ales divers etnic e Lavapies unde exista multă okupa(en:squatting); 'Madridul verde' - Real Jardín Botánico, Parque de la Montaña cu templul Egiptean Debod, imensul Parque del Retiro) dar mi-e teama ca n-o sa scapam de 'Madridul comercial' (Callao, Calle Preciados), 'Madridul turistic' (zona Puerta del Sol, Plaza Mayor), 'Madridul lugubru' cu cerșetori care dorm pe stradă, ciorditorii, dezaxații, prostituatele de trotuar(Calle Montera, zona San Bernardo), drogații. Dar cum e un oras cu multa politie si densitate mare nu e chiaaar așa periculos pe cum pare uneori noaptea (poate cu exceptia Lavapies - daca chiar o cauti cu lumanarea - asa mi s-a spus).
Or mai fi și alte fațete pe care rămâne să le descoperiți și voi mai ales că este Wizz până la Madrid.
Ahh aproape uitasem de poza cu zapatilla:
Zilele astea toti soferii romani sunt indignati de pretul carburantilor. Se fac si actiuni de protest pe facebook, se platesc cu maruntis cantitati infime de carburant, se bloceaza accesul la pompe, etc.
Desi se zice ca "romanul mai bine nu manaca decat sa renunte la msina", eu as propune si o scumpire a taxei de parcare in centru pentru a descuraja mai tare mersul cu masina personala.
Si as vrea sa evidentiez cateva dintre posibilele efectele pozitive ale acestei situatii:
1. Mai multi oameni o sa foloseasca mijloace alternative de trasport: transportul in comun majoritatea si poate o sa fie cativa care chiar o sa treaca la bicicleta
2. Aglomeratia, galagia si poluarea din orase vor scadea
3. Drumurile o sa se strice mai putin
4. O sa fie mai multi bani la buget pentru investitii din economiile de la reparatii de drumuri
5. Sanatatea populatiei o sa cresca datorita cresterii cazurilor de mers pe jos si cu bicicleta
6. O sa moara mai putini oameni in accidentele de circulatie
Daca mai gasiti si alte efecte pozitive, va rog sa le prezentati
Serus la toată lumea care mai pândește blogul. M-am întors, dacă mai sunteți acolo. Animăm puțin acest forum cu niște întrebări actuale. Hai să vorbim despre ...
...Facebook. Vreți?
După afacerea cu WikiLeaks am mai citit și m-am gândit un pic la intimitatea mea virtuală. Nu săriți cu vreo comparație, WLeaks e doar un declanșator, un provocator de analiză aplicată la modestul subiect - moi.
Știi că FB face un 'killer gmail' acuma? Mail! Și cică te mai încurajează să îți exporți viața anterioară la ei! Se mută lumea de pe net pe FB, să vezi. De geniu! Pe mine mă sperie doar cât de ușor, tehnologic vorbind, o informație de-a mea(mail, status, poză) poate fi folosibilă de alții (de ex publicitate). Vă dați seama că agențiile matrimoniale își freacă mâinile. Nu-s foarte confortabil cu faptul că împart cu FB dreptul asupra unor poze sau scrieri de-ale mele. Se zice că în ziua de azi cam dispare privatul și ne îndreptăm înspre o viață publică în care ne sharuim aproape tot. Avem o grăma de canale ca să ne exprimăm, să comunicăm și să ne sporim creativitatea prin interacțiune, și asta e super. Da pt mine e clar că vrem și să ne controlăm persona virtuală, să fim suveranii ei. Și asta nu e prea clar pt mine în ziua de azi pe net și mai ales pe rețelele sociale.
Așa că eu deocamdată nu mă avânt să mă mut cu totul pe FB. Vreau să văd un pic de pe margine ce se întâmplă și dacă până la urmă consider că e de bine, m-oi adapta. Pt mine nu-i chiar așa esențială adoptarea de nou în virtual și tehnologie cum o fi pt alții.
Hai, rupeți în carne vie!
de Nichita Stănescu
Ziua aluneca, trăgând dupa ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi-mpins-o cu mâinile subţiri
pe care le-ai ridicat din îmbrăţişarea mea.
Steaua neagră a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat şi mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.
Ziua alunecă spre cenuşiu, spre negru,
smulgând frunzele şi tragând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
şi-un relief de munţi, întors spre noi,
izbucneşte deasupra, urcând,
coborând.
Fotografii oferite de Gphoto Blog.
In urma cu un an ma plangeam ca majoritatea radiourilor par sa aiba acelasi CD cu cateva piese. Astazi am aflat de un nou post de radio care emite MUZICA. (10.000 de piese rock non-stop).
In Cluj se poate asculta la 92.2 FM sau pe net.
[update] Postul de radio se numeste Rock FM
