Intre prieteni

Înserare de toamnã
de Nichita Stănescu

Ziua aluneca, trăgând dupa ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi-mpins-o cu mâinile subţiri
pe care le-ai ridicat din îmbrăţişarea mea.

Steaua neagră a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat şi mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.

Ziua alunecă spre cenuşiu, spre negru,
smulgând frunzele şi tragând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
şi-un relief de munţi, întors spre noi,
izbucneşte deasupra, urcând,
coborând.