Pentru nopti lungi si calde de vara...
The Old Mill - 1937.
Un mic film produs chiar de Walt Disney, ce a luat premiul Oscar in 1938.
Culoare, muzica si atmosfera.
[update] tura detaliată aici
Week-endul trecut am decis impreuna cu inca 2 prieteni sa profitam de faptul ca a venit vara si ca Transfagarasanul este inca oficial inchis pana la 30 iunie. Am inceput urcarea din Cartisoara si dupa o pauza de fragute (asta e unul din avantajele bicicletei asupra masinii: poti observa bunatatile oferite de natura si poti sa opresti oricand sa le savurezi) am inceput sa ne minunam de peisaje.
La Balea cascada Florin a insistat sa facem traseul pe jos pana la baza cascadei, o idee foarte buna avand in vedere ce oferea aceasta: 
Dupa inca cateva serpentine am iesit din padure in golul alpin unde ne asteptau alte curbe de 180 de grade.
O senzatie ciudata a fost pedalatul printre peretii de zapada 
Inainte de a intra in "tunelul groazei" am mai privit o data spre Ardeal:
Tunelul de la Balea se numeste si tunelul groazei pentru ca are 887 de m (cel mai lung din tara) este neiluminat, neaerisit si un pic in curba astfel incat nu vezi "luminita de la capatul tunelului". Un fenomen interesant se petrece aici: majoritatea soferilor care intra in tunel simt nevoia sa claxoneze, desi la intrare este indicata interzicerea claxonatului.
In partea sudica este aproape la fel de spectaculos
Cascada Capra
A doua zi am facut traseul in sens invers, traversand masivul de la sud la nord.
In final am vizitat muzeul satesc Badea Cartan - "ţăran român care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi româneşti, aduse clandestin din România, la sate."
Mai multe detalii despre excursie in curand aici.
Cateva instantanee ale TIFF-ului 2010, captate si oferite de Ghita Popa:
Cinema "Florin Piersic"?:
Proiectia filmului Baaria in Piata Matei Corvin:
UPDATE2:
Unul din filmele care mi-a placut cel mai mult in ultima vreme. Diferit de tot ce am vazut pana acum: multe close-up-uri care te zapacesc, impreuna cu muzica uneori asurzitoare si cu lipsa aproape totala a dialogului te fac sa mergi cu mintea in cu totul alte directii decat se va intampla de fapt in film. Sala arhiplina, oameni care au parasit incinta inainte de final, aplauze, tipete, rasete. Cu greu te poti desprinde de ecran ca sa te gandesti la altceva in cele 90 de minute. Excelent.
UPDATE1:
01.05.2010. Am vazut inca doua proiectii, de data asta notate cu excelent.
6 scurt metraje ale scolii de film Sam Spiegel din Israel dintr-o colectie aniversara realizata cu ocazia implinirii a 20 de ani de la fondare care constientizeaza publicul amator de existenta si frumusetea filmului israelian. Fara efecte speciale, cu buget redus, doar povesti tragi-comice(probabil datorita nevoii de haz de necaz al unui popor aflat in razboi de zeci de ani) ale intamplarilor de zi.
Truffaut si Godard- un documentar despre doi regizori care au revolutionat filmul francez, care pe langa informarea detaliata asup ra perioadei anilor 50-60 din cinematografia franceza, numita Nouvelle Vague, are si efectul de a starni privitorul in a vedea filme de referinta ale celor doi:
The 400 Blows sau Jules et Jim sau Breathless (cele remarcate de mine) ii pot face curiosi chiar si pe cei care poate prefera noul Prince of Persia.
Filmul s-a bucurat si de prezenta si comentariul criticului Alex Leo Serban, recent emigrat in Argentina pentru o viata mai apropiata de idealurile sale.
01.05.2010. Am vazut inca doua proiectii, de data asta notate cu excelent.
6 scurt metraje ale scolii de film Sam Spiegel din Israel dintr-o colectie aniversara realizata cu ocazia implinirii a 20 de ani de la fondare care constientizeaza publicul amator de existenta si frumusetea filmului israelian. Fara efecte speciale, cu buget redus, doar povesti tragi-comice(probabil datorita nevoii de haz de necaz al unui popor aflat in razboi de zeci de ani) ale intamplarilor de zi.
Truffaut si Godard- un documentar despre doi regizori care au revolutionat filmul francez, care pe langa informarea detaliata asup ra perioadei anilor 50-60 din cinematografia franceza, numita Nouvelle Vague, are si efectul de a starni privitorul in a vedea filme de referinta ale celor doi:
The 400 Blows sau Jules et Jim sau Breathless (cele remarcate de mine) ii pot face curiosi chiar si pe cei care poate prefera noul Prince of Persia.
Filmul s-a bucurat si de prezenta si comentariul criticului Alex Leo Serban, recent emigrat in Argentina pentru o viata mai apropiata de idealurile sale.
Articol original:
TIFF-ul e ca vinul, se face tot mai bun pe an ce trece. Mai multe filme, mai multe locuri in care se pot vedea, mai multi spectatori. E febra mare in oras. Daca n-ai fost la TIFF, nu existi. Chiar daca biletele s-au scumpit putin, interesul a ramas. Si ideea cu proiectii in Piata Unirii a prins foarte bine, pacat ca nu e vremea cea mai potrivita.
Filmele sunt...altfel... Si poate de-asta e si audienta mare. Ca n-a auzit nimeni de ele si foarte greu le-ai putea vedea in alta parte.
Am vazut pana acum doua, din categoria Terapii extreme:
Primul, olandez, Templul credintei relateaza evolutia unui grup de oameni aflati la terapie intr-un sanatoriu izolat. E filmat interesant, la persoana I, numai in scurte momente aparand figura personajului principal. L-am votat ca mediu.
Al doilea, suedez. Indrumare e despre un barbat trecut de 50 de ani care are dureri de spate, asa incat nu mai lucrase de un an si jumatat, iar sotia l-a trimis sa incerce o terapie alternativa, fiind exasperata de stilul de viata al sotului sau. Lucrurile o iau razna pentru ambii parteneri, finalul fiind unul care m-a determinat sa votez filmul cu "merita vazut".
Alte recomandari?
De 1 mai am onorat bucuros dar şi cu oarecare teama invitaţia lui Dani şi Florin de a face o excursie in zona Vladeasa-Stana de Vale. Traseul detaliat se gaseşte aici. Are 111km, de parcurs in două zile. Plecare din Valea Drăganului, comună situata intre Cluj si Oradea, in apropiere de Ciucea.
Dupa mici pregatiri de rigoare, şi parcarea masinii la loc sigur, langă şcoala din sat, eram pe cai.
Pe când a început urcuşul am cerut o pauză sa verificam harta, să mi se prezinte si mie traseul, nu că aş fi fost obosit...Bun motiv totusi si pentru tânarul horticultor Florin de a ne adresa întrebari încuietoare despre pomii si copacii din jur, ce-i drept venind şi cu raspunsurile de rigoare.
Am zis că imi era putin teamă din cauza că nu mai facusem o tură aşa de lungă cu bicicleta. Dar am fost asigurat ca nu e cine ştie ce dificultate. Am aflat mai tarziu ca intuiţia mi-a spus corect că nu va fi aşa de uşor... Dar nu a fost rău că băieţii m-au luat pe mine începator cu ei, având mai mult timp să admire peisajele Vaii Drăganului. Uşurel, cu câte o pauza de documentare sau de-o glumă, că doar era 1 mai, dom'le, nu ne grăbea nimeni.
Ajungând la barajul Valea Drăganului, am fost impresionaţi de construcţia realizată in anii 70-80, ce face parte, alături de lacul Leşu dintr-o retea complexă de captare a apelor din munti, având ca finalitate producere de energie electrică si regularizarea cursurilor apelor din zonă. Este barajul cu cea mai mare deschidere de la noi din tară (447m) şi o înălţime de 120 m.
De aici drumul asfaltat se termina, in continuare fiind avantajat subsemnatul, cu mountain bike-ul. Padurea de brazi a facut drumul mai racoros si placut, determinand din cand in cand cate o mirare: "Ba, ce aer!"
Peisajele, la tot pasul, cum ar zice britisheanu: "breath-taking".
Dupa popasuri,
care mai de care mai placute, de ce ma temeam n-am scapat. Urcusul abrupt, drumul cam rau, ne-au facut sa o luam la picior.
Numai ca supriza: drumul trecea printr-un rau. Si cine nu are papuci de schimb nu isi permite sa riste:
Dar cine are, cu siguranta isi permite:
Si nu au fost suficienti papucii uzi sau zapada necalcata pentru a ne convinge ca ne-am ratacit, numai inserarea si faptul ca drumul se termina in padure, fiind probabil construit pentru exploatatiile forestiere din zona. Analizand harta am descoperit si greseala, abatandu-ne de la drum cu vreo 3 km inainte de Stana de Vale. Concluzia a venit rapid: montam urgent cortul, pana nu se face noapte de tot. Am facut cale intoarsa pana la rau si am pus cortul langa o cabana in constructie, probabil singura asezare omeneasca pe o raza de 4-5 km. Conservele au fost mai gustoase decat de obicei si fructele uscate desert copios. Am adormit repede si din fericire cortul si sacii de dormit si-au facut treaba bine la cele 5-6 grade de afara.
Dimineata, micul dejun pe o radacina a unui copac taiat a fost scurt si traseul clar, renuntand la ocolul prin Stana de Vale si intorcandu-ne pe drumul cunoscut, dar cu promisiunea de a reveni si a incheia traseul conform planului.
Cam asta a fost,
Darie
P.S.
Sfaturi pentru incepatori, de la un incepator avansat:
- nu uitati sa luati chibrituri;
- s-ar putea sa merite achizitia unor pantaloni speciali pt ciclisti;
- un cort la momentul potrivit face mult;
- papucii de schimb trebuie folositi numai dupa ce s-au udat serios ceilalti si in zona nu mai e pericol de umezeala;
- poate alte sfaturi in comentarii!
Harta:
Dupa mici pregatiri de rigoare, şi parcarea masinii la loc sigur, langă şcoala din sat, eram pe cai.
Pe când a început urcuşul am cerut o pauză sa verificam harta, să mi se prezinte si mie traseul, nu că aş fi fost obosit...Bun motiv totusi si pentru tânarul horticultor Florin de a ne adresa întrebari încuietoare despre pomii si copacii din jur, ce-i drept venind şi cu raspunsurile de rigoare.
Am zis că imi era putin teamă din cauza că nu mai facusem o tură aşa de lungă cu bicicleta. Dar am fost asigurat ca nu e cine ştie ce dificultate. Am aflat mai tarziu ca intuiţia mi-a spus corect că nu va fi aşa de uşor... Dar nu a fost rău că băieţii m-au luat pe mine începator cu ei, având mai mult timp să admire peisajele Vaii Drăganului. Uşurel, cu câte o pauza de documentare sau de-o glumă, că doar era 1 mai, dom'le, nu ne grăbea nimeni.
Ajungând la barajul Valea Drăganului, am fost impresionaţi de construcţia realizată in anii 70-80, ce face parte, alături de lacul Leşu dintr-o retea complexă de captare a apelor din munti, având ca finalitate producere de energie electrică si regularizarea cursurilor apelor din zonă. Este barajul cu cea mai mare deschidere de la noi din tară (447m) şi o înălţime de 120 m.
De aici drumul asfaltat se termina, in continuare fiind avantajat subsemnatul, cu mountain bike-ul. Padurea de brazi a facut drumul mai racoros si placut, determinand din cand in cand cate o mirare: "Ba, ce aer!"
Peisajele, la tot pasul, cum ar zice britisheanu: "breath-taking".
Dupa popasuri,
care mai de care mai placute, de ce ma temeam n-am scapat. Urcusul abrupt, drumul cam rau, ne-au facut sa o luam la picior.
Numai ca supriza: drumul trecea printr-un rau. Si cine nu are papuci de schimb nu isi permite sa riste:
Dar cine are, cu siguranta isi permite:
Si nu au fost suficienti papucii uzi sau zapada necalcata pentru a ne convinge ca ne-am ratacit, numai inserarea si faptul ca drumul se termina in padure, fiind probabil construit pentru exploatatiile forestiere din zona. Analizand harta am descoperit si greseala, abatandu-ne de la drum cu vreo 3 km inainte de Stana de Vale. Concluzia a venit rapid: montam urgent cortul, pana nu se face noapte de tot. Am facut cale intoarsa pana la rau si am pus cortul langa o cabana in constructie, probabil singura asezare omeneasca pe o raza de 4-5 km. Conservele au fost mai gustoase decat de obicei si fructele uscate desert copios. Am adormit repede si din fericire cortul si sacii de dormit si-au facut treaba bine la cele 5-6 grade de afara.
Dimineata, micul dejun pe o radacina a unui copac taiat a fost scurt si traseul clar, renuntand la ocolul prin Stana de Vale si intorcandu-ne pe drumul cunoscut, dar cu promisiunea de a reveni si a incheia traseul conform planului.
Cam asta a fost,Darie
P.S.
Sfaturi pentru incepatori, de la un incepator avansat:
- nu uitati sa luati chibrituri;
- s-ar putea sa merite achizitia unor pantaloni speciali pt ciclisti;
- un cort la momentul potrivit face mult;
- papucii de schimb trebuie folositi numai dupa ce s-au udat serios ceilalti si in zona nu mai e pericol de umezeala;
- poate alte sfaturi in comentarii!
Harta:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
