RSS

Ce Fe Re

Acest articol nu este despre echipa de fotbal, ci despre Caile Ferate Romane. Se vorbeste constant si repetat despre pierderile nesfarsite ale CFR, despre infrastructura proasta, timpul de calatorie prea lung si garile cam murdare. Nu fac altceva decat sa mai adaug cateva randuri la toata aceasta literatura.
Acum cativa ani, la intrarile in Gara de Nord Bucuresti era o firma de paza care verifica biletul de calatorie al fiecaruia care dorea sa intre spre peron, in acest fel limitand serios numarul impostorilor si infractorilor ce misuna in zona rau famata a garii. Mi s-a parut o idee buna si credeam ca asa a si ramas.

Cu toate ca am facut cateva drumuri cu trenul la Bucuresti in ultimul an, de fiecare data obisnuiam sa ajung la gara cu 5 min inainte de plecarea trenului, asa incat eram mult prea preocupat sa gasesc linia si vagonul ca sa mai fiu atent si la peisajul ce ma inconjoara. Ultima data insa, am ajuns cu vreo 20 de minute inainte. 

Am gasit interesant ca s-a renovat un pasaj de la metrou care iese direct in gara. Destul de curat. Insa de cum intri in gara, peisajul se schimba. Fara a pune la socoteala vesnicul acoperis de plastic care face un efect de sera teribil in interior, mirosurile de cartofi prajiti din restaurantele din incinta te pot face sa te indrepti direct spre tren, renuntand la pranzul la pachet. 

Cativa baieti la bustul gol isi etaleaza tatuajele, injurand cu talent si evaluand parca fiecare calator ce le trece prin fata. Cativa puradei vin sa ceara bani. Deja imi merge gandul si imi dau seama ca nu mai e nici o firma de paza pe acolo, sau poate erau in pauza. Trenul nu era inca la peron si ma mai uit putin la un chiosc de ziare. Ceva reviste colorate, ceva ziare. Iau o Dilema, ca n-am citit-o demult.

Apare trenul la peron, dar nu ma grabesc sa urc, merg agale sa gasesc vagonul. Sunt depasit pe traseu de un alai ciudat: 3 barbati cu bratul cu reviste alearga spre capatul trenului de parca l-ar pierde; in spatele lor un tuciuriu cu 3-4 parfumuri in maini nu reuseste sa tina pasul; un altul cu un "Nokia nou" de vanzare ii spune ceva si fuge inainte; si mai in spate doi cersetori murdari se grabesc schiopatand si ei.

Ajuns la vagon, observ ca unul dintre barbatii cu ziare e pe culoar, ajuta la imbarcare, ca plasatoarele de la teatru. Imi vine si mie randul, imi indica locul si ma intreaba daca am nevoie de ajutor sa imi urc bagajul. Refuz politicos. Pe cand credeam ca am scapat:
 - Domnu, domnu...ascultati-ma putin. Nu va asezati aici. Astia de la CFR sunt smecheri. Programeaza pe calculator biletele si se umple partea asta din vagon dar ramane tot timpul gol in partea cealalta. E pacat sa mergeti cu spatele pana la Cluj.(imi ochise destinatia pe bilet) Haideti cu mine sa va arat. 
In invaluirea creata, ma trezesc ca ma duc dupa el sa imi arate. 
- Hai sa va ajut sa puneti bagajul sus. Stati aici langa masuta, confortabil.
M-am dezmeticit intre timp si ii zic:
- Nu vreau sa am probleme cu calatorii, dar daca vreti aratati-mi ce reviste aveti.
- Ah, sigur ca da, vedeti aici pretul pe ele, 20 de lei. Eu vi le dau la 15. Sunt interesante rau. Ia uitati: Historia, National Geographic...Asta nu va trebuie dvs..(Si trece repede peste Playboy) Ia uitati-va putin la asta...Historia...Si sunt toate cu reducere. Ce ziceti?
- Tocmai am vazut la chiosc ca era redusa la 10 lei...
- Hai domle nu iti bate joc, ca imi pierd timpul, nu se poate asa ceva...
Si direct pleaca din vagon nervos. Mai vin si altii, ca ei au reviste mai bune si mai ieftine si toate ziarele bune: Libertatea, Click, Cancan. Apoi apare baiatul cu parfumuri: "Hai uitati-va la ele ca sunt vero..."
Dupa ce se potoleste asaltul celor cu ziare, apare unul cu carti...numai bestsellere. Si in final vin cersetorii.... Tarandu-se prin compartiment si mirosind pestilential (era o zi cu peste 30 de grade). Evident ca s-au gasit si unii sa le faca business-ul rentabil, dandu-le un bonus pentru stradanie si primind in schimb un "Bogdaproste".

Conductorii (erau de fapt doua femei) se straduiau cat puteau sa ii alunge pe calatorii clandestini, dar evident ca nu aveau nici un spor, acestia urcandu-se inapoi cu 2 vagoane mai in spate.

Porneste si trenul intr-un final, cu mine gandindu-ma ca o sa imi reiau obiceiul prost de a ajunge la fix la gara, cu riscurile aferente si cu dorinta de a ma intoarce cat mai rar cu putinta in Gara de Nord. 

Pana la urma mi-a trecut si dezgustul cand ne-am apropiat de munti si a inceput o ploaie racoroasa si am ajuns in gara din Sinaia, atat de curata si frumoasa, cu o masina de epoca ce sta de paza alaturi de o locomotiva cu aburi. Ma gandesc ca asa trebuie sa fie si in Elvetia si apoi ma uit cu interes pe geam pentru cand se va apropia Caraimanul sa vad crucea din varf. De data asta era cam inorat si am ratat-o dar oricum mi-am facut datoria asumata de pe vremea cand mergeam sau veneam de la mare. 
 Sinaia


Calatoria nu se termina insa in nota optimista, intrucat dupa Brasov a urmat o portiune cu lucrari si viteza de 10 km/h, generand o intarziere aferenta de 40 min. Noroc ca trenul are vagon restaurant si mai poti pierde vremea si acolo. 

Hai CFR!


 Darie



  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu