A venit criza si cred ca cel mai tare au simtit-o parintii mei, nu eu. Oameni care au trait alte vremuri, vremuri in care statul dicta cum sta treaba, cand jobul venea imediat dupa o scoala si care iti asigura un venit pentru o viata (nu discut calitatea vietii aici...). Vremurile s-au schimbat, companiile dicteaza aproape totul si am cam ramas fiecare pe cont propriu iar statul, sa fim seriosi, nu mai prea face nimic pentru a sustine clasa muncitoare si asta poate pentru ca am cam ramas fara productie proprie, am privatizat tot si importam acum totul pt ca deh, e mai 'ieftin' asa. Devenim vanzatori cu totii, fara sa ne dam seama, pentru ca nu ne ramane decat sa vindem sub o forma sau alta produsele si serviciile celor din afara (din nou, un subiect complex care nu isi are locul aici).
Eu lucrez intr-un domeniu care pare destul de stabil pentru moment, ba chiar mai mult, nu lucrez cu romani si am increderea ca acesti oameni constientizeaza ce e aia 'criza' si iau masuri pe termen lung, nu cu gandul la profitul de maine si poimaine... mai vedem.
Un exemplu concret de inteligenta romaneasca ar fi aventurile unui amic de al meu care a fost concediat de la o firma, apoi dupa vreun an si ceva chemat inapoi la aceeasi firma pentru ca nu se mai gaseau oameni capabili si dupa 3 luni concediat din nou, firma angajand pe cineva fara pic de experienta. Omul se mutase inapoi in Cluj special pentru jobul asta.
Cati dintre voi au fost aproape de a ramane fara job sau cati se tem ca asta se va intampla candva in viitorul apropiat? Exista alternative? In acelasi domeniu sau ar fi nevoie de o respecializare?
Care-i secretul sigurantei pastrarii unui job? Domeniul de activitate? Experienta?
Suntem prea tineri ca sa ne pese de pierderea jobului?
Nicu
5 comentarii:
it makes me sad when i think at this issue... and i dont think it matters the age ...if you losse a job if you are young or old you just see it as a failure and nobody likes an "EPIC FAIL"
of anonim. nu pot sa nu remarc la comentariul tau calitatea foarte proasta a englezei. Dar fiindca intentia ta era sa introduci o expresie urbana COOL, puteai sa treci, cam cu acelasi rezultat, la urmatorul nivel: 'OMG yo stuff iz sooo crazy... if i think bout it dawg...luz a job n yur EPIC FAIL man..'.
Nicusor. Va mai exista oare siguranta pastrarii unui job? In America exista performanta pana la crah si fiindca un contract de munca se putea face si desface in timp foarte scurt. Acum si mare parte din Europa acolo tanjeste. Durata mediei la un job e de vreo doi ani in America.
Cred ca durerea e cand nu prea exista oferta (acum!) sau cand nu esti competent. Parintii nostri sunt oamenii altor vremuri, cum spuneai, si trebuie sa fim intelegatori. Dar noi nu avem de ales, tre sa producem si sa ne adaptam ca sa reusim. Trebuie sa fim pregatiti sa ne schimbam locurile unde ne obisnuim sa ne asezam poponetele si sa invatam permanent lucruri noi. Cam asta cred ca se intampla cu piata muncii.
Un job sigur: functionar la Institutiile Europene. Dar ai nevoie de vreo 2 ani de examene si interviuri. Si e foarte, foarte greu. Vedeti compensatia.
Numai bine.
Eu cred ca atata timp cat te simti in stare sa iei totul de la zero e totul in regula in ce priveste siguranta jobului. Deci nu cred ca varsta e neaparat determinanta. Poti sa te simti dependent de locul de munca si la 20 de ani si la 60.
Depinde de cate credite ai :D.
Experienta si domeniul dau siguranta. Degeaba suntem experti intr-un domeniu fara perspective (de ex. miner in valea Jiului) si degeaba activam intr-un domeniu de actualitate (de exemplu IT in Bucuresti/Cluj) daca nu suntem buni sau cel putin mediocri.
Sa fii tot timpul pregatit sa iei totul de la zero e cam greu, mai ales daca ai si credite, cum zice anonima.
Trimiteți un comentariu