Intre prieteni

Cu doua saptamani in urma am facut o mica excursie Cluj-Napoca – Viena – Praga. Dupa o plecare dis-de-dimienata din Cluj, o pauza pe malul Dunarii in Budapesta si multumita lui Marcelino (gps-ul imprumutat de la Dan), pe la ora 14:00 am ajuns in Viena (716 de km). Capitala imperiului Austro-Ungar m-a impresionat din nou prin frumusete si civilizatie.

Castelul Schönbrunn

Am dormit la granita Ungariei cu Slovacia si a doua zi am ajuns la Praga (350 km).
Orasul de pe malurile Valtavei este superb. Labirintul de stradute, bisericile, podurile, pietele, castelul te fac sa umbli fascinat, sa te pierzi si sa regasesti drumul. Doar hoarda de turisti veniti din toate colturile lumii pentru a se bucura de oras si berea ceheasca(locul 1 in lume la consumul de bere raportat la nr de locuitori - 156.9) te fac sa mergi mai departe.
Piata centrala are ca element de atractie un ceas astronomic pe care numai ora nu se poate citi si care se animeaza atunci cand ceasurile normale indica ora fixa. 4 statuete intruchipand vanitatea (om cu o oglinda), lacomia (evreu cu o punga cu bani), moartea (un schelet cu un clopot) si necredinta (turc cu turban) iti arata ca ti-a venit timpul in timp ce cei 12 apostoli defileaza la doua gemulete.
Castelul din Praga este atractia numarul 1 impreuna cu podul Karl care duce la el.

Transportul in comun se desfasoara in principal cu tramvaiul, desi sunt si 3 linii de metrou pentru a ajunge in cartierele mai indepartate.
Praga este un oras care trebuie vizitat si revizitat.

Dani

Impreuna cu doua prietene am profitat de weekendul prelungit si am hotarat sa mergem la o pensiune in Garda de Sus, judetul Alba, la aer curat si miscare pe munte. Dupa vreo 2 ore si jumatate de mers cu masina am ajuns la pensiune. Ne-am debarasat de bagaje si am pornit cu masina pe drum, trecand de partia de schi de la Arieseni am ajuns la un indicator care ne anunta ca sunt 800 de metri pana la Groapa Ruginoasa.Am abandonat masina si am pornit prin padure pe langa un parau de munte,printre stanci,palcuri de flori iesite la soare,langa peticele de zapada care se incapatanau sa reziste in ciuda caldurii si am ajuns la o poiana larga.

Este imprejmuita de padure insa in fata se casca un hau imens pe care l-am admirat de langa margine,o groapa fara fund care inghite nesatioasa pamantul si scoate la iveala o intreaga paleta de culori.Am ramas impresionat si o poza nu e suficienta pentru a exprima maretia peisajului.


Ne-am intors la pensiune dupa ce am motait un pic la soarele generos si conform traditiei de 1 mai ne-am apucat de prajeli la gratar.
A doua zi ne-am pus de acord sa mergem la Scarisoara.Am luat-o din loc si dupa ce am trecut de Pestera lui Ionele, la aproximativ 2 km am inceput sa urcam pe traseul semnalizat. Dupa vreo doua ore de mers am ajuns la pestera, unde am avut ceva de asteptat pentru ca erau multi turisti la rand, pe langa romani fiind si nemti si englezi.Vorbind cu doamna de la caserie am aflat ca au avut zilele acestea cam 800 de persoane pe zi,un numar insemnat de oameni care au dorit sa vada ghetarul din pestera Scarisoara.Am inceput sa coboram si am simtit temperatura care scadea pe masura ce ne apropiam de intrare.


Ne-a intampinat un bot de rechin sculptat de natura,masiv si fioros, apoi coborand un pic am ajuns spre capatul pesterii unde am vazut o multime de stalagmite care straluceau in lumina blitzurilor.O adevarata minune a naturii.


Pestera este mult mai mare insa accesul turistilor este restrans la sala mare, doar speologii putand ajunge mai departe. Ne-am intors pe acelasi traseu fugariti de o repriza de ploaie.


Ultima zi, duminica, am pornit spre Coiba Mare, o pestera cu o intrare uriasa care este inundata pe jumatate in perioada dezghetului si a ploilor.


Am incercat sa patrundem prin galerie insa nu prea aveam echipament asa ca ne-am intors pe drumul de langa pestera si inaintand pe Valea Gardisoarei am cautat si Ponorul Coiba Mica, locul unde apa vaii dispare sub stanca masiva


si urmand aproximativ 2.5 km de galerii sapate sub munte apare din nou la suprafata in Izbucul Tauz. Aici, in 2002 si-a pierdut viata un scafandru speolog polonez care a ajuns la 80 de metri adancime sub munte, prin galeriile incalcite si periculoase. Este considerat cel mai adanc izbuc din Romania. Am ajuns la el murati de o ploaie mocaneasca insa fericiti ca putem admira frumusetea salbatica a peisajului. In partea dreapta am gasit si o mica placa comemorativa pe care era trecut numele speologului polonez.



Astfel s-a incheiat un weekend frumos in Apuseni. Am ajuns acasa cu planuri in gand de a reveni si ajunge la alte locuri frumoase din zona.

Daniel

Orasul despre care pana acum se auzea numai de ziua nationala, incepe sa se faca simtit tot mai des in presa. Cei care conduc acest oras cred ca au mizat pe singurul atu pe care il aveau fata de orasele mai mari din judetele apropiate(Cluj, Sibiu, Targu Mures): bogatia istoriei si cetatea medievala, excelent conservata.

De ani de zile s-a lucrat la restaurarea cetatii construite in secolul 18 si care a servit drept garnizoana imperiului habsburgic. A venit momentul in care sa se si poata exploata turistic(la un nivel ridicat) aceasta cetate. Sigur ca e putin deranjant ca dna Udrea isi cam asuma meritele inaugurarii, dar e un fapt pur maginal.

Marketingul care se face simtit, prin promovarea la TV si ziare este unul agresiv si dupa parerea mea binevenit. Investitiile in publicitate sunt relativ minore, comparativ cu costurile enorme ale restaurarilor facute, insa impactul sunt sigur ca va fi unul foarte pozitiv. A fost introdus un eveniment zilnic, sper permanent, de schimbare a garzii, in fata a trei dintre portile cetatii(cu cai negri si soldati in uniformele armatei habsburgice). Saptamanal(sambata), sau la ocazii deosebite, se trag salve de tun, folosind chiar armele medievale, creand o atmosfera de epoca. Muzeul de istorie contine multe obiecte de valoare si poate fi considerat ca unul din cele mai bune din tara.

Totalul turistilor care au fost cazati anul trecut in Alba Iulia a fost de 26 000 de persoane. Muzeul l-au vizitat 50 000. Potentialul ar trebui sa fie foarte mare, daca tinem cont ca la Bran merg anual 800 000.