"...
Muzica ta e magnifica si stiam asta dinainte pentru ca am ascultat atatea fragmente memorabile la curs (scriu ascultand Pierre Perret - Lili). Singura piesa de pe CD pe care o cunoasteam este La confession.
Ti-am atasat Maria Tanase - Malédiction d'amour, un fel de Edith Piaf a Romaniei pe care am descoperit-o doar in ultima vreme (a cantat si cateva piese in franceza). E folclor, stii, si e din nefericire previzibil ca amorul liber nu e inscris tematic in repertoriu. In Aseară ți-am luat basma, traducand o strofa (Hier soir je t'ai pris un fichu/ Mais tu ne le portes pas aujourd'hui. / Lequel qui te prendrait un autre/ Fais-lui se déchirer de même façon!), vei remarca aceeasi drama. Totusi, exista si piese la fel de efervescente, fara tragedia amorului chinuit (Bun e vinul ghiurghiuliu sau C'est bon, le vin rouge).
Iti spuneam ca ascult multa muzica in limba engleza. Ma gandesc imediat la doua motive: cultura pop americana foarte influenta pe vremea copilariei mele si impotenta muzicii romanesti. Toate astea imi provoaca o mica criza de identitate muzicala acum, dar alta data pe tema asta. Acum as incerca sa definesc relatia mea cu muzica romaneasca.
Inainte de revolutia romana (aveam 7 ani pe vremea aia), timp de 30 de ani, principalul gen muzical era muzica usoara (mot-à-mot: musique facile). Un exemplu, aici. Era cea mai televizata si populara muzica de la noi. Dar era falsa (aceleasi povesti naive si stupide), standardizata, cu o productie melodica in genere proasta, deci fatalmente usoara. Cu toate astea multi tineri de pe vremea aia au imbratisat folkul si rockul care insa s-au stins incetisor inspre ultimii ani de comunism. Cea din urma a fost muzica noastra 'adevarata', care vorbea si despre oameni reali cu probleme reale, era sincera si de calitate decenta, desi handicapata de un element esential: libertatea deplina de expresie. Nu sunt un mare fan al genului, doar Timpuri Noi au ramas printre preferintele mele actuale, cu cateva piese. Imi mai amintesc de cateva trupe decente de dupa 90 ca Sarmalele reci sau Vank.
Artiste ca Maria Tanase, Aura Urziceanu, Romica Puceanu sau Anca Parghel nu sunt foarte cunoscute dupa '90 si aproape uitate cand, in adolescenta, imi atingeau sensibilitatea muzicala casetele audio, MTV, Atomic si radioul. Acum ma fascineaza.
Cantaretii contemporani nu-mi ofera foarte multe in momentul asta. Ascult cateodata (rar, e drept) jazz romanesc, muzica tiganeasca (un grup extraordinar care a cantat la Flagey), Kumm (un grup de pop-rock care a scos un singur album in lb romana) si Ada Milea(o artista fantastica si deosebita - aici si aici). Ahh, si recent incep sa descopar opera - un cantec interpretat de Angela Gheorghiu.
A fost un exercitiu bun. Dar, cu toate astea, ascult mai multa muzica in limba engleza care e inca si mai diversificata. Iti spuneam ca ascult mai degraba o specie de pop decat rock. Ar fi adevarat, poate, daca nu punem The Velvet Underground si Lou Reed. Dar asta intr-un episod urmator daca interesul e inca acolo.
Te pup,
Bogdan
..."
N-am auzit pe nimeni sa zica ceva de rau despre Radu Banciu sau Radu Naum. Toata lumea vorbeste cu respect despre comentariile lor, care faceau din competitia ciclista un serial placut de urmarit, de unde aveai de invatat, pe langa chestiuni specifice daca erai interesat, si multa cultura franceza, celor doi placandu-le sa "bata campii", intr-un mod cu totul fascinant. Era ca o emisiune TV de cultura la o ora accesibila.
De anul acesta(dupa 11 ani de continuitate), comentariul Turului il fac alti doi jurnalisti, care incearca, trist, sa ii inlocuiasca pe cei doi. Au ramas totusi de vazut aceleasi strazi perfect asfaltate in peisaje montane, sate cochete si ciclistii care le strabat, dar care si ele ne fac sa ne gandim cat de departe suntem de civilizatia occidentala.
Se mai schimba timpurile.
Darie
Resurse:
Explicatia lui Radu Banciu: http://www.trilulilu.ro/viking17312/597646401100e4
Petitie online, unde am avut placerea sa gasesc prieteni printre semnatari: http://www.petitieonline.ro/petitie-p60953048.html
Ca bugetul de stat are probleme serioase nu mai constituie o surpriza pentru nimeni. Intarzierile platilor au inceput cu alocatiile pentru copii(pana la 2 saptamani intarziere), salariile profesorilor(8 zile intarziere la Univ Babes Bolyai in luna iunie), ale asistentilor sociali, ale cfr-istilor etc. Probabil sunt mai multe categorii. Toata lumea se oripileaza, mai mult sau mai putin; evident e neplacut.
Dar de aici pana la a bloca din senin circulatia trenurilor mi se pare o cale lunga. Ieri, in mai multe judete impiegatii au declansat o greva spontana care a durat doua ore. Trenuri de calatori si de marfa au fost blocate in garile in care se aflau la momentul respectiv, fara ca cineva sa fie anuntat anterior despre asta. Oricum o calatorie cu trenul dureaza mai mult decat e normal. Sa adaugi doua sau mai multe ore este extrem de neplacut si revoltator.
Oare cum ar reactiona persoanele respective daca li s-ar spune ca de maine nu mai e nevoie sa vina la munca? S-ar multumi si cu o intarziere de 2 zile, poate chiar 10. Oricum s-au facut multe disponibilizari la CFR asa ca ar trebui sa fie usor de gasit inlocuitori pentru ei.
Hai baieti CFR-isti, paleta in cui si treceti la agricultura, ca acolo o fi mai lejer!
Darie
P.S. In Republica Moldova sunt intarzieri la plata salariilor de cateva luni de zile.
Marti si miercuri (21 si 22 aprilie) am facut impreuna cu Florin o tura cu pornire din Aiud in Muntii Trascau cu retur pe valea Ariesului.
Ziua 1: Aiud - Ramet - Ponor - Mogos - Abrud - Campeni.
De la Aiud pana la Ramet e o urcare de 20 de km pe drum judetean (cred) putin circulat de masini. Dupa un mic popas la Izvorul din Ramet
drumul ocoleste varful Pleasa (1250 m) si merge relativ pe curba de nivel pana in Ponor. De aici este o panorama superba asupra Cheilor Rametului.
Din Ponor se coboara spre Geogel pe drum forestier apoi e o urcare si coborare spre Mogos. Drumul merge pe o vale prin cateva sate aproape parasite. In Mogos se urca pana la marginea rezervatiei Poiana Narciselor de la Negrileasa apoi urmeaza coborare pana in Abrud si mai departe spre Campeni unde am innoptat la o pensiune (Rivaly). In total 94 de km, 7h 30m de pedalat efectiv cu o viteza medie de 12.5 km/h.
Ziua 2: Campeni - Buru - Aiud.
Coborare pe valea Ariesului, pe traseul mocaniteti pana la Buru. Traficul nu este foarte aglomerat, nu sunt tir-uri, si peisajele sunt superbe. Din Buru drumul urca incet pana in Coltesti. Aici am mancat la o pensiune deosebita - Conacul secuiesc.
Apoi urmeaza o coborare prin Cheile Aiudului. Total 96 km.
Harta traseului:
Dani
PDL:
Stolojan - vesnicul outsider, Monica Macovei-prea contestata de toti ca sa nu fie adevarat, Sebastian Bodu - si-a demonstrat valoarea la ANAF, Rares Niculescu - nu se poate sa faci scandal intr-un bar cu lautari daca ai pretentii de parlamentar.
De verificat: Cristian Preda- pare un profesionist, Iosif Matula- un cv ciudat de modest, nu stiu care au fost criteriile nominalizarii lui pe locul 6.
PSD:
Titus Corlatean, Adrian Severin, Rovana Plumb - actuali europarlamentari, experienta acumulata poate fi utila intr-un nou mandat. Daciana Sarbu - un fel de Udrea. Catalin Nechifor - omul "subtire" plasat in fata in lista PSD.
PNL:
Norica Nicolai- "doamna de fier" mi se pare compromisa si tot mai stearsa de la scandalul cu nepoata incoace.De remarcat: Renate Weber si Adina Valean - actuali europarlamentari, respectabili. Csibi Magor, europarlamentar activ, trecut pe loc neeligibil. Ardelean Ben Oni si Ovidiu Silaghi - considerente care imi scapa pentru care au fost plasati pe locuri in fata. Surprinde si nenominalizarea lui Daniel Daianu.
PRM: Vadim-Tudor & Gigi Becali- reuniti, au devenit puternici.
UDMR: Laszlo Tokes mi se pare cam radical pentru a ocupa primul loc pe liste.
(Am luat in calcul numai partidele care teoretic au sanse de a trece pragul electoral)
Daca la alegerile pentru Parlamentul Romaniei am avut de unde alege candidati independenti, de data asta stam prost: doar doi candidati, dintre care unul este EBA, iar celalalt, pt mine, un necunoscut.
Din nou, intrebarea fireasca, eu cu cine votez?
Darie
