A venit criza si cred ca cel mai tare au simtit-o parintii mei, nu eu. Oameni care au trait alte vremuri, vremuri in care statul dicta cum sta treaba, cand jobul venea imediat dupa o scoala si care iti asigura un venit pentru o viata (nu discut calitatea vietii aici...). Vremurile s-au schimbat, companiile dicteaza aproape totul si am cam ramas fiecare pe cont propriu iar statul, sa fim seriosi, nu mai prea face nimic pentru a sustine clasa muncitoare si asta poate pentru ca am cam ramas fara productie proprie, am privatizat tot si importam acum totul pt ca deh, e mai 'ieftin' asa. Devenim vanzatori cu totii, fara sa ne dam seama, pentru ca nu ne ramane decat sa vindem sub o forma sau alta produsele si serviciile celor din afara (din nou, un subiect complex care nu isi are locul aici).
Eu lucrez intr-un domeniu care pare destul de stabil pentru moment, ba chiar mai mult, nu lucrez cu romani si am increderea ca acesti oameni constientizeaza ce e aia 'criza' si iau masuri pe termen lung, nu cu gandul la profitul de maine si poimaine... mai vedem.
Un exemplu concret de inteligenta romaneasca ar fi aventurile unui amic de al meu care a fost concediat de la o firma, apoi dupa vreun an si ceva chemat inapoi la aceeasi firma pentru ca nu se mai gaseau oameni capabili si dupa 3 luni concediat din nou, firma angajand pe cineva fara pic de experienta. Omul se mutase inapoi in Cluj special pentru jobul asta.
Cati dintre voi au fost aproape de a ramane fara job sau cati se tem ca asta se va intampla candva in viitorul apropiat? Exista alternative? In acelasi domeniu sau ar fi nevoie de o respecializare?
Care-i secretul sigurantei pastrarii unui job? Domeniul de activitate? Experienta?
Suntem prea tineri ca sa ne pese de pierderea jobului?
Nicu