RSS

La piata

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

O poveste in-credibila


E o poveste care se citeste fantastic de usor, e ca un film de actiune, poate mai buna decat cel mai bun thriller pe care l-am vazut vreodata. Nu e o poveste scurta, ai nevoie de ceva timp pus de-o parte, dar mie mi-a fost imposibil sa ma desprind de ea. Autorul asta e atat de bun incat am citit imediat dupa aia alt articol lung despre autenticitate si mercantilism in arta (mai exact pictura) de acelasi autor. Suna a plictiseala, nu-i asa? M-a tinut cu sufletul la gura in acelasi fel. Thriller in toata regula.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ora pamantului - reloaded

Sambata, 26 Martie 2011, intre 20:30-21:30 lumina va fi stinsa de milioane de oameni din toata lumnea, din Sydney pana in San Francisco.
Cam asa incepea si postarea de acum 2 ani. La fel ca atunci, evenimentul se suprapune cu inca o ratare a unei calificari la un turneu final a echipei nationale de fotbal. Din nou, nu zic sa nu se uite lumea la meci sau sa renunte la beneficiile pe care ni le ofera traiul intr-o tara europeana in anul 2011, zic doar sa ne gandim ce putem schimba fiecare. Ce ma intreb eu este daca am schimbat ceva in viata nostra in astia 2 ani in directia protejarii mediului in care traim.
Personal incerc ca toate drumurile mai scurte de 2-3 km sa le fac pe jos sau cu bicicleta, sa nu mai las incarcatoarele de la telefoane in priza cand nu sunt folosite, sa refolosesc plasele si pungile de la magazin,  sa folosesc acumulatori in loc de baterii, sa nu folosesc pahare si/sau tacamuri de plastic.


  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Ce ai face inainte de ... ?

Inspirat de initiativa din imaginea de mai jos(click aici pentru detalii) ridic la fileu un subiect dificil.

Ce ne dorim sa realizam inainte de a muri? Trebuie sa fie ceva nici foarte idealist, pentru ca atunci sansele de realizare sunt minime si practic isi pierde valoarea ca dorinta, dar nici ceva relativ usor de indeplinit.

Cand m-am gandit care ar fi pentru mine dorinta, m-a dus mintea in doua directii: la cat de repede trece vremea(aparent la varsta asta ar trebui sa ai timp pentru multe), deci nu stii de fapt daca te poti incadra si in al doilea rand ca actionand in directia dorintei ar insemna sa fac niste schimbari destul de serioase.

Dupa un pic de meditatie(nu prea multa, ca trebuie sa fie ceva cat mai personal) m-am hotarat- as vrea sa fac oameni fericiti. Am inteles ca asta suna bine, dar e prea vag. Prin urmare detaliez putin. Tot ce intreprind ar trebui sa aiba un scop bun, la fel si mijloacele folosite. Nu trebuie neaparat lucruri mari, fericirea e un sentiment destul de trecator, asadar vorbim de niste momente de fericire. Si din astea cred ca putem sa gasim: de la a multumi cuiva pentru ca iti face un favor in trafic cand nu ai prioritate, la a vizita pe cineva drag pe care nu l-ai vazut demult sau a spune o vorba buna cuiva care nu se asteapta la asta.
Asta e planul, urati-mi succes!

Darie
P.S. Comentariile despre asta sau alte dorinte sunt binevenite!
Conexiuni cu articole mai vechi pe teme similare:
http://za-fish.blogspot.com/2009/01/things-to-do-before-you-die.html
http://za-fish.blogspot.com/2009/01/din-nou-in-ziua-cartitei.html
http://za-fish.blogspot.com/2008/11/cum-iesim-din-ziua-cartitei.html

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

merită aniversarea? - partea a doua (si ultima)

As vrea sa-i vad pe profi la scoala dar n-as vrea sa beau beri sau sprituri cu ei si nici cu toata generatia Papiu, intr-o seara cu atmosfera de bal.

Banuiesc ca in subconstient, multi am vrea ca intalnirea asta sa fie ca-n liceu, cand ne cunosteam cat de cat mai bine intre noi.(*) Problema este ca am imbatranit toti cu 10 ani si avem alt raport cu viata. Probabil nu toti, dar multi dintre noi am evoluat, experienta ne-a schimbat.

Imi dau seama ca ii cunosc pe majoritatea colegilor de generatie mai putin decat pe vanzatoarea angajata la supermarketul de unde imi fac cumparaturile. Uite (de exemplu) ce se intampla cu fetele astea din C, D sau G, pe care nu le mai recunosc. Probabil in liceu eram indragostit in secret de vreuna dintre ele(**) si la banchet ma gandeam neincetat la fundul ei, pana nu m-am imbatat ca un porc(!?). Acuma e evident ca as intra cu totul alt tip de ganduri (oricare ar fi ele) la un banchet din asta. Si voi la fel!

Suntem nevoiti sa o luam de la capat daca ne intalnim. Desi e imposibil sa revenim la vremurile dinainte, intr-un grup restrans, cu o atmosfera relaxata, exista macar o sansa sa ajungem la o poveste reala despre ceilalti. Intr-o seara de bal cu DJ si fotograf, fiecare dintre cei 200+ de posibili participanti o sa apuce sa spuna 2-3 enunturi(***) despre persoana lui celor pe care nu-i i-a vazut de un car de ani si apoi o sa mai aiba cateva discutii cu oameni pe care oricum ii vede din cand in cand. Pur si simplu nu ar fi timp de mai mult.

(*) pun pariu ca deja exista piesa aia de la Voltaj cu "ca la 20 de ani..." in playlistul DJ-ului.
(**) sigur nu era Anca Maria Slev-Pop Lupu, mi-as fi amintit de numele asta
(***) asta e cumva ca o masturbatie in public fiindca o sa fie pline de cuvinte de autolauda (cu copii, masini, case, muschi, etc.). Doar n-o sa folosesti timpul spunand ca iti cauti de munca, esti nemultumit de soacra sau ca te cam doare spatele in ultima vreme.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

merită aniversarea?

În mai am aniversarea de 10 ani de la absolvirea liceului. Unii dintre voi aveți întalnirea tot anul ăsta. Nu știu ce planuri aveți voi, dar eu nu as vrea sa particip la un banchet care il copiaza pe cel care a avut loc cu 10 ani inainte. Printre organizatori sunt persoane de care nu îmi amintesc nimic deși am aflat numele lor și am acces la pozele lor pe Facebook. Mai jos, textul pe care l-am trimis unor colegi. Voi ce spuneti?


Dar hai să n-o tot întorc ca la Ploiești(!?) și să trec direct la subiect.

Tre să vă mărturisesc că înainte să văd discuțiile de pe grupul dedicat întâlnirii, aveam rețineri. Acum, că trebuie să iau o decizie repede si cum situația se dovedeste a fi de fapt diferită de cum mi-o imaginasem, simt că reținerile îmi cresc. Înainte, mă gândeam că după 10 ani în care n-am văzut mulți dintre colegi, o să avem puține lucruri interesante de împărtășit. Dacă am fost interesați de niște legături cu colegii de liceu, de orice intensitate (cu Ralu, Alex și Floricica mă mai văd, pe Meda o am pe FB si mai schimbăm câte un mesaj, pe Adina o am pe FB dar nu schimbăm mesaje, etc), deja le-am creat. Rămăsesem totuși cu curiozitatea pentru destinele colegilor si imaginea unei seri plăcute de vară, o bere pe o terasă, cu amintiri din liceu, pe lângă simbolismul evenimentului.

Acum să vă explic de unde reținerile crescânde.

In primul rând este faptul că la întâlnirea asta participă o generație întreagă. Toate clasele Papiului se reunesc de parcă înainte exista vreo conexiune importantă între clasele A, B, C, D, ..., G (care însumeaza mulți oameni) si cancelaria liceului, diriginți, (mai știi?) directori. Acum trebuie să ne întâlnim cu toții și daca nu reînnoim conexiunea pentru o zi, trebuie să ne amintim cu emotie de ea. Eu îmi imaginam o reuniune liniștită, doar cu clasa noastră și cu dirigul. Dar văzând cu câtă hotărâre au luat unii problema in mâini, am impresia că asta e cutuma.

Apoi nu îmi imaginam că se va pune la cale o reeditare a banchetului de a XII-a, cu meniu prestabilit, DJ, poze cu păsărica, înregistrare video și fețe de masă făcute la comandă. Care-i șpilul? Tre să ne punem și costumele de bal? Poate tre să ne așteptăm la bocete de final și la vreunul care sparge sticle de bere, dărâmat de gandul că ne vom despărți încă o dată după 10 ani?(*) Nu am înțeles dacă sunt invitați și profi dar nu pot să nu-mi imaginez cum fetele noastre l-ar invita la dans pe Barni iar băieții pe Zirbo(**), pe 'bluesurile' lui DJ Raul Hațegan. Și mă întorc acum la prima idee: who the fuck is Raul Hațegan?(***). Și who the fuck are Liana Sava, Serac Carmen și Anca Maria Slev Pop-Lupu? Ele par să fie organizatoarele principale și oricât mă uit la nume, mă uit la pozele lor de pe FB și îmi scormonesc mintea, mi se pare că nu le-am văzut în viața mea.

Așadar, după părerea mea, e o idee proasta să facem front comun la eveniment. Eu văd două posibilități. Prima: o să participe mulți oameni mânați de nostalgie sau curiozitate sau ce-o fi, dar printre atâția necunoscuți, o să socializeze cu cei pe care-i văd oricum în afara evenimentului. O să se formeze bisericuțe(!?) și o să fie nașpa. A doua:o să fie vreo 70 de oameni (majoritatea din Tg. Ms) fiindcă ceilalți lipsesc din cauza primei posibilități. Și e nașpa și așa.

Cred că e destul de clar că nu vin în condițiile actuale. Aș veni, probabil, dacă am face cei din A o întâlnire separată și dacă s-ar înscrie cel puțin jumătate dintre colegi, bineînțeles. Voi aveți vreo părere de împărtășit?


Numai bine!

(*) asta chiar s-a întâmplat acum 10 ani
(**) folosesc 'fetele noastre/băieții' fiindcă mi se pare mai adecvat decât 'femeile/bărbații'. Nu pot să mi-o imaginez pe Dumitrița, de exemplu, o femeie în plină maturitate, cu 10 ani mai bătrână așa cum nu pot să mi-i imaginez pe Bucur sau pe Feier. E drept, cel mai bine ar fi mers 'colegele/colegii' dar n-ar fi ilustrat ideea anterioara.
(***) nu m-am putut abține fiindcă sună mai bine ca 'cine naiba', dar o spun fără răutate! Ca să fie clar, îi respect ca pe oricine altcineva și îmi cer scuze dacă sunt ofensați de exprimare
(!?) expresii comune, dar cât de absurde în același timp

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS

Uite asa mai schiem

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS