Intre prieteni

Islanda - Cu bicicleta în deşert

2012-01-09T15:44:00.000+02:00

Clubul de Cicloturism NAPOCA (CCN) a realizat filmul "ISLANDA - CU BICICLETA PRIN DESERT" in coproductie cu Televiziunea Romana.

"Filmul este un documentar de calatorie realizat si difuzat cu sprijinul sponsorilor BCR PENSII, BCR ASSET MANAGEMENT si BCR ASIGURARI DE VIATA - Vienna Insurance Group si reflecta expeditia "ISLANDA 2011" derulata in vara anului 2011 de Clubul de Cicloturism "Napoca" prin ceea ce poate fi numit ultimul teritoriul salbatic al Europei - Islanda, tara deserturilor fragmentate de gheata, foc si apa, tara gheizerelor si vulcanilor din apropiarea Cercului Polar de Nord, paradis al fotografilor si fascinatie a turistilor atrasi de natura", a declarat Radu Mititean, director executiv CCN.

Concertul

2012-01-03T12:55:00.006+02:00

Am avut privilegiul de a fi spectator la un concert al Orchestrei Filarmonice din Londra. In program au fost Tchaikovsky si Bruckner, cu participarea violonistei Janine Jansen. Imi doream demult sa particip la un concert Tchaikovsky si s-a potrivit perfect.

Sala de spectacol a fost probabil cea mai mare in care am fost pana acum, de aprox. 3000 de locuri. Am avut loc undeva in spatele scenei, ceea ce am inteles ca nu e deloc bine, orchestra fiind indreptata inspre sala, dar nefiind un expert m-am bucurat mai mult ca pot vedea de aproape orhcestra.

Am ajuns cu o ora inaintea spectacolului si surprinzator pentru mine, era deja aglomeratie si lumea era adunata la o bere la barurile din hol sau luau cina la restaurant, facand din eveniment un prilej de socializare mai amplu.

In fine, am intrat in sala si am gasit locul. Langa mine s-au asezat doi domni in varsta (70+). Tragand cu urechea la conversatia lor am aflat ca unul dintre ei mai are doar doua dorinte neindeplinite: sa cante in fata unei audiente de cel putin o suta de persoane si sa aiba un birou in cladirea din centrul Londrei unde a avut bunicul sau birou. Fara sa vreau m-a dus gandul la ce o fi facut bunicul bunicului meu pe vremea aia. N-am apucat sa ma gandesc prea mult pentru ca domnul cu pricina m-a intrebat daca am venit aici pentru Tchaikovsky sau pentru Bruckner. Cand a auzit ca pentru Tchaikovsky, mi-a zis ca ei sunt pentru Bruckner dar oricum bauturile de la pauza o sa le plateasca ei. N-am mai putut continua discutia ca intrase in scena Janine.

Despre trairile si impresiile din timpul concertului nu o sa scriu preferand sa las pe fiecare sa si le imagineze, in functie de preferintele si personalitatea sa.

Revenind la domul D.S., asa cum ma anuntase mai devreme, in pauza am mers sa bem ceva si sa imi explice de ce e mai bun Bruckner. M-a intrebat intai de unde sunt. Recunosc ca am avut o oarecare ezitare inainte de a-i spune ca din Romania (oare nu o sa fie dispretuitor? sau doar sa ii fie lehamite, sau sa nu mai plateasca berea?). Reactia lui a fost exact inversa decat ma asteptam. Figura i s-a luminat si mi-a spus "Buna seara" in romana. Au urmat apoi mai multe aminitiri de-ale lui din anii '60 cand dupa ce terminase studiile venise in Romania pentru un stagiu, ca sa cartografieze zonele unde ar putea fi crescute capre negre in captivitate in munti. Nu si-a terminat niciodata cercetarea pentru ca intr-o seara din holtelul in care locuia l-au luat pe sus securistii si l-au arestat pentru ca "deseneaza harti pentru tancuri". Scaparea i-a venit din partea academicianului Morariu, profesor de geografie cu care colabora si care le-a aratat doua bilete la opera in Bucuresti, unde urmau sa mearga impreuna si ca raspunde el daca vor fi probleme. Evident ca n-a mai fost cazul de mers la opera, a plecat degraba inapoi in Anglia, dar suprinzator, amintirile i-au ramas placute despre Romania.

Mi-a ramas treaza in minte o replica de-a sa :"In anii '50 Romania era vestita ca o tara foarte frumoasa, dar extrem de corupta. Este la fel si acum." N-a zis nimic despre tigani, despre romanii ce lucreaza in Europa si alte subiecte la moda, avand numai indemnul ca tinerii pot schimba tara daca se implica.

Ar trebui sa ne cumparam niste batrani ca el.

Un an nou fericit!

Darie

Ce am facut de Craciun...

2011-12-29T22:57:00.003+02:00

Sarbatori fericite!

2011-12-22T09:20:00.001+02:00

Bucataria Cristinei

2011-11-14T21:50:00.001+02:00

Celor care au pasiunea gatitului sau doar vor sa incerce o reteta care chiar se poate face cu ingrediente obisnuite gasite in magazinele din Cluj recomand site-ul 121 de retete europene .
De ce 121? Raspunsul il gasiti in prima postare de pe site.
Pe langa mancare, site-ul mai are si un "raft cu bauturi" care se ocupa cu hidratarea, de la diferite beri pana la diferite cocktailuri cu sau fara alcool.
Enjoy!

Valenbisi

2011-11-02T12:35:00.003+02:00

Valenbisi este modul ideal de a te deplasa in Valencia, fie ca ești localnic sau turist. Bike-sharing se referă la folosirea in comun a unor biciclete iar scopul este foarte simplu: deplasarea in oraș.
Ieși din casă, umblii până la prima intersecție, de acolo iei o bicicletă cu care te deplasezi până la cea mai apropiată intersecție de destinația ta, acolo lași bicicleta și umblii în continuare până la destinație - fără ambuteiaje în trafic, fără cautare de locuri de parcare, fără sa plătesti parcarea.
Cam așa arată o stație de biciclete comunitare aflată în majoritatea intersecțiilor mai mari (în Paris, de exemplu, sunt 1200 asemenea statii).

Pentru a folosi sistemul trebuie sa-ti faci un cont (săptămânal cu 10 Euro sau anual cu 18 Euro - prima jumătate de oră de folosire e gratuită, urmatoarele 30 de min sunt 0.5 Euro, apoi câte 2 Euro pentru fiecare 60 de minute in plus.). Abonamentele saptămânale se pot face pe loc la automatele din stații, durează aproximativ 1 min și ai nevoie de un card de credit. După ce ai făcut abonamentul, automatul iți da un cod de abonat la care iți setezi un numar pin. Cu aceste informatii poți să inchiriezi biciclete de la orice stație din oraș: bagi codul și pinul, alegi bicicleta și gata. Când lași bicicleta la stația de destinație sistemul înregistrează automat ca bicicleta a fost returnată și calculează daca și cât ai de plătit. SUma va fi luată de pe cardul folosit pentru crearea abonamentului. În cazul in care călătoria e mai lunga de 30 de minute și nu vrei sa plătești taxa suplimentară, poți să opresti la orice statie din drumul tău și să lași bicicleta după care poți sa o iei din nou și sa-ti continui drumul, timer-ul fiind resetat.
Infrastructura pentru biciclisști din Valencia ajută de asemenea foarte mult și încurajează oamenii să aleaga acest mijloc de deplasare:

Pistele de biciclete ocolesc stațiile de autobuz prin spatele acestora astfel încât să nu se intersecteze bicicliștii cu pietonii care folosesc transportul în comun.

Trecerile de pietoni sunt dublate de treceri pentru biciclisti, si semafoarele pietoni-biciclisti sunt comune.

Spre deosebire, legislația de la noi din țară interzice traversarea străzii pe bicicletă pe trecerea de pietoni chiar dacă semaforul arata verde la pietoni.
Un capitol unde sistemul ar putea fi îmbunatațit este managementul bicicletelor între stații. Dimineața, când lumea merge spre centru stațiile din cartiere tind să se golească astfel încât esti nevoit sa vizitezi mai multe stații pentru a lua o bicicleta, iar cele din centru sunt se umplu astfel încât ești nevoit din nou să vizitezi mai multe stații pentru a lăsa bicicleta. Seara se poate observa fenomenul invers, când stațiile din centru sunt goale și cele din cartiere sunt pline. Pentru a rezolva această problemă, angajații Valenbisi mută biciclete din stațiile pline spre cele goale cu o remorcă

Tot pentru a rezolva problema de mai sus, cand ajungi cu bicicleta într-o stație plină, sistemul îți adaugă un bonus de 15 minute care nu se taxează pentru a ajunge la o stație cu sloturi libere. De asemenea în fiecare stație este o hartă updatată dinamic pe care se pot vedea stașiile din apropiere si încărcarea lor cu biciclete.
În Paris, dacă lași bicicleta inchiriată la unele din stațiile aflate pe dealuri la o altitudine mai mare de 60 de metrii, sistemul iți ofera un bonus de 15 minute pe care poți sa-l consumi la inchirierile ulterioare.
Folosind sistemul se rezolvă multe dintre problemele pe care oamenii la invocă pentru a nu pedela: nu am bicicleta, nu am unde sa depozitez bicicleta, bicicleta e defectă și nu am timp să o repar), etc; se descongestionează traficul în oraș, se reduce poluarea.
Conceptul de bike-sharing este implementat cu succes in peste 200 de orașe. Câteva exemple:
Paris - Velib

Londra - Barclays Cycle Hire

Barcelona - Bicing

În Cluj-Napoca, primaria vrea de asemenea să implementeze un sistem de bike-sharing cu 50 de stații și 500 de biciclete. Problema la noi este lipsa infrastructurii și legislația care dezavantajează bicicliștii. Pentru lipsa infrastructurii, primaria motivează cu lipsa bicicliștilor, dar lipsa biciclistilor este datorată în primul rând lipsei infrastructurii. Să sperăm că macar cei "18,8 km de piste dedicate bicicliştilor, nou amenajate" prevăzute în proiect o sa fie realizate la conform standardului astfel încăt sa poată fi folosite.

Steve Jobs

2011-10-06T12:15:00.002+03:00

[update] traducerea in limba romana preluata din Gandul

Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.

PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. "Sigur că vrem să îl adoptăm", a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.

17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.

Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu.

La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.

Şi,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar.

Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că "punctele" se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.

A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.

Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.

Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.

Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.

În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.

Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!

A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: "Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate". M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: "Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?". Iar dacă răspunsul era "nu" pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva.

Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este "unealta"care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. Pentru că aproape totul - aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec - sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.

Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte.

Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere.

Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine.

A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept.

Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi "curăţă" pe cei bătrâni şi face loc pentru cei "noi". Deocamdată, cei "noi" sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei "vechi" şi veţi fi "curăţaţi". Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi "zgomotul" creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.

Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită "The Whole Earth Catalog" (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii '60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă şi plină de "unelte" simple şi noţiuni extraordinare.

Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale "The Whole Earth Catalog" şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor '70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: "Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni". Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă.

Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni.

Ferma animalelor - partea a doua

2011-09-14T01:11:00.005+03:00

Citind nemaipomenitul post despre numele animalelor îndrăgite si comentariile aferente, mi-am amintit și eu despre momentele petrecute în compania unor animale pe care le-am îndrăgit. Aș vrea să le deapăn puțin.

Nu toți dintre noi au amintiri plăcute, de exemplu frate-mio a fost atacat de un berbec și de un curcan când era mic, iar când era mai maricel a fost mușcat de un pechinez. Eu, în schimb, am avut sentimente de duioșie atât față de animalele din ograda bunicii cât și de cele pe care le-am adoptat în apartamentul de bloc al adolescenței mele. Unele au avut de suferit din cauza mea și îmi pare sincer rău. Sper să fiu mai bun cu ele în viitor.

În ordine cronologică, o mică prezentare a celor mai importante animale din viața mea:

1. Coco: un peruș (noi ziceam că e papagal) care ne încânta cu veșnicele lui triluri și care reușea să scape fără probleme din cușca încropită de taică-mio. Săracul a avut un sfârșit tragic pentru care am avut remușcări o vreme. Plecaserăm de acasă pentru trei zile și pe Coco îl lăsasem singur în cușca lui dar cu multă mâncare. Când ne-am întors, l-am găsit fără suflare, întins pe podeaua din bucătărie, cu o gheară agățată în mochetă. Îngropându-l în grădina din fața blocului, mă gândeam că ar trebui să fiu mai responsabil daca va fi să mai adopt vreun animal.

2. Tina: o broască țestoasă de apă dulce pe care am dus-o la școala ca să mă laud. Era mare cât o minge de rugby dar se camufla perfect in natură și nu era tocmai lentă cum s-ar crede. După ce am ținut-o vreo săptămână în vana din baia mare, am iesit cu familia la cabana noastra de la munte, și acolo marea evadare i-a fost la indemână. Se vede că n-am învățat bine lecția cu Coco.

3. Kojak: un câine foarte blând și păros care locuia la bunica mea de la țară. A avut o viata implinita si lunga de mai bine de 18 ani. A murit de bătrânețe.

4. Câine: ultimul pomenit e alt reprezentant al rasei canine, care e încă în viață și se numește tocmai "Câine". Oare de ce nu i-a dat alt nume bunica? Aș fi vrut să fie pt că pt ea este UNICUL câine, în calitate de stăpân al ogrăzii si de păzitor al casei. Totuși, cel mai probabil este că l-a numit "Câine" din nepăsare sau din lipsă de imaginație(ei ii plac mai mult puii și porcii). N-o să uit niciodata cum m-a acompaniat odata, în drumul de la casa bunicii până la gară (să tot fie vreo juma de km) fără să-l fi chemat si cum a așteptat pe peron până când a plecat trenul.

În prezent nu am de gând să adopt vreun animal de casă nu pentru ca nu aș vrea ci fiindcă e o responsabilitate pe care în momentul de față nu aș putea-o îndeplini. Aș putea totuși spune că am niște prietene pisici dar despre ele poate altădată.

Ferma animalelor

2011-08-30T19:28:00.003+03:00

Dedic acest articol tuturor animalelor pe care le-am cunoscut. Animale-animale, nu animale-oameni. Unele dintre ele nu mai sunt, altele inca traiesc. Si ce alt mod mai potrivit de a le pastra renumele decat o lista virtuala, asemanatoare cu plachetele de marmura pe care se graveaza numele eroilor, ctitorilor sau altor personalitati? Intr-un fel sunt si ele - animalele - eroine, avand o insemnatate in memoria celor care le-au cunoscut. Le-am aranjat in functie de specie si pe cat posibil cronologic. Mi se pare ciudat, dar imi amintesc mai usor nume de cand eram mic(chiar daca erau animalele altora) decat din anii mai recenti.

Cam asa arata tabla de marmura:

Capre:
Marika si Raula

Vaci:
Viola, Florica(cel putin doua), Bumba

Cai:
Bator, Freula(Froila), Dorina, Doina, Mircea

Porci:
Mariscuta, Petricuta, Angealica, Elviruca

Oi:
Behehica si Baranjica

Magar:
Pitiu

Gaina:
Gigica

Pisici:
Pengi, Katiusha, Riti(doi), Muscan

Caini:
Turcu, Codita, Haiduc, Azor(care era o catelusa!), Fritzi, Lili, Rex(trei), Tombi, Pufi, Hera, Gruia, Bobita, Lupin

Imi cer scuze celor pe care le-am uitat!

Darie

P.S. Multumesc colegului Bogdan pentru idee si invit pe cine doreste sa completeze placheta cu numele animalelor lor sa le noteze in comentarii, urmand sa o reintregim printr-un update.

Buscat - Băişoara

2011-08-16T20:11:00.004+03:00

Aniversarile continua

2011-07-10T01:09:00.011+03:00

Ascultati melodia asta in timp ce cititi textul de mai jos, o sa foloseasca.

Ultimul an scolar s-a incheiat de ceva vreme si deodata cu el si dragile noastre intalniri de 10, 20, 25, 30...(*1) . Din 10 in 10 ani incercam sa ne reamintim de anii de liceu, cu emotii la romana, scumpii ani de liceu, cand la mate dai de greu. Melodia mai zice ca tii soarele in mana si te crezi legendar Prometeu dar n-as dori sa intram in mitologia greaca acum. E adevarat ca piesa era cam depasita chiar si acum mai bine de 10 ani(*2) dar n-am putut recurge la cele doua hituri de la vremea aceea (inceputul anilor 2000), pentru ca nu vorbesc chiar despre ce se petrece in timpul liceului. Una dintre ele este bineinteles "18 ani" de Vama Veche care exprima marile sperantele pe care si le pune un adolescent intr-un viitor idealizat, cu libertate si iubire abundenta(*3). Cealalta este piesa lui Voltaj, "20", in care se subliniaza cu nesimtire: "viata e frumoasa oricum, oricum e ea, usoara, grea". No comment, aici.

La intalnirea mea de 10 ani as fi mers pana la urma dar nu am reusit. N-am aflat daca a fost cum credeam aici pentru ca prefer sa aflu despre aniversare de la colegi, in persoana. Am vazut totusi niste poze si ceva pare bizar cand iti vezi colegii mult mai varstnici ocupand aceleasi bancute de liceu. Imaginati-va sute de instantanee asemanatoare (elevi in banci, prof la tabla) timp de 4 ani de zile, intrerupte brusc de absolvire, pentru ca, dupa 10 ani, sa apara un instantaneu stingher si poate inca unul dupa alti 10 ani si tot asa. Vreau doar sa spun ca e normal sa faci un bal dupa 4 ani impartasiti la liceu dar ca e cel putin fortat sa mai faci un bal din 10 in 10 ani. In concluzie n-am vazut-o pe Ana Maria Slev Pop Lupu dar poate o vad in 10 ani. Sau poate nu. Poate isi mai schimba numele pana atunci. Cine stie?

Mai nou, o colega de gimnaziu a creat un grup pe facebook la care pana in momentul de fata au aderat 25 de colegi(inclusiv eu) plus Doamnna Diriginta. Scopul grupului este sa se organizeze o intalnire la Tg. Mures intre colegi (ar fi intalnirea de 14 ani!?). Din cate stiu, inca nu s-a stabilit nimic dar grupul a inceput sa se anime cu sondari de disponibilitate pt un weekend, cu propuneri de cabane la munte si chiar cu poze din vremurile respective(*4) (Doamna Diriginta i-a oferit colegului Bogdan 'poze de arhiva' pentru scanare). A avut loc pana si un eveniment imprevizibil. Un coleg pe care o sa-l numesc Nicolae a publicat acolo din senin urmatorul text: "io-s MB, hacker la Bruxelle". Mie mi se spunea MB pe vremea aia asa ca am crezut ca face vreo gluma de prost gust. L-am intrebat daca ii era dor de mine. Urmeaza "sincer nu prea vanzator imputit de patrie...AICI SE ASCUNDE DUSMANUL POPORULUI". Nicolae imi era unul dintre cei mai buni prieteni pana la liceu.

...Ani de liceu, cu prietenii pe viata, scumpii ani de liceu, ti-i vei aminti mereu, ani de liceu. Si inca o data: Ani de liceu...

Sincer, mai degraba prefer piesa asta:

(*1) urmeaza 35? sau sarim la 40? sau, in sfarsit, aici se sparge gasca?

(*2) se mai precizeaza ca impletesti cu poezie tot ce e mai bun si mai curat sau ca in recreatia mare te ascunzi ca sa poti inc-o data repeta.

(*3) armata ii distruge imediat idealurile lui Andrei Gavrila, noi probabil ne-o facem cu mana noastra cand nu ne-o trage soarta.

(*4) va rog sa observati stilul vestimentar. De nepretuit. Vintage stuff!

A Bad Day (at the Office)

2011-07-09T03:38:00.002+03:00

The old dj says: "Everything will start today"

Then "Besame mucho" softly fades away.

As fresh roasted coffee steams by a croisan

You wake up stupid. Your work has to be done!

The balmy breeze caressing all your body,

Old world seagulls gliding by the sun,

The beach, the sea is calling everybody.

Now cut the crap, you'll have to get your work done!

You dreamily get through the rowdy office

Thinking of what else in life you could have done,

The monitor flicks open. There is an email notice.

"Is it not your FUCKING work already done?"

Dan Spataru n-a murit ?!

2011-07-02T23:15:00.001+03:00

Odessa in flacari

2011-06-08T11:26:00.010+03:00

Intr-un cadru inedit - castelul Banffy din Bontida(CJ), Tiff-ul de anul asta a pregatit un deosebit film istoric. Odessa in flacari este o coproductie italiano-romana, filmata in anul 1942, deci in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, la un an dupa ocuparea orasului de catre trupele romanesti si germane.

Am regasit in film multe aspecte pozitive cu privire la ceea ce insemna Romania in viziunea europeana acum 80 de ani. Numai faptul ca actorii italieni jucau roluri de romani si parca tot e ceva. Au fost scoase in evidenta cateva aspecte ale burgheziei romanesti din acea perioada, contrare cu tot ce avea ulterior comunismul sa sustina: taranii care lucrau pentru boieri nu erau asupriti de acestia, ci din potriva ii priveau ca pe niste protectori si aveau un spirit nationalist foarte corect definit, ce azi mi se pare ca il regasim cu greu.

Cel mai mult insa m-a impresionat acuratetea cu care filmul prevesteste ceea ce urma sa vina prin comunistii rusi: distrugerea ideii de proprietate (pana si oamenii erau in proprietatea statului), cenzura culturii si a liberei expresii, oprimarea convingerilor religioase, indoctrinarea si indobitocirea celor de la conducere. Probabil daca ar fi vizionat filmul suficienti romani la momentul potrivit ar fi fost mai dificila instaurarea comunismului aici.

Un alt aspect interesant a fost acela al ocupatiei pasnice realizata de catre romani, care ofereau ajutor populatiei civile, in contrast cu atrocitatile comise de bolsevici (si evident si de nazisti), lucru sustinut si de resurse istorice actuale.

Nu e de mirare ca filmul a fost interzis imediat ce comunistii au preluat puterea in Romania si au incercat sa distruga orice urma a acestuia. A fost regasit recent in arhivele italienilor si redifuzat dupa mai mult 70 de ani de intuneric.

Darie

Resurse:

-despre castelul Banffy
-despre Tiff
-despre ocuparea Odessei

Razii de noapte

2011-06-02T17:36:00.003+03:00

In urma cu aproape doua luni de zile am vrut sa salut printr-un articol aparitia unui nou talk-show la TV: Razii de noapte, cu Radu Naum si Radu Banciu(B1 TV). Pentru ca nu am prins la fix momentul lansarii, m-am gandit sa vad intai daca "prezinta".

Fostii comentatori ai turului Frantei, despre care comentam acum vreo 2 ani aici, fac o emisiune inedita, in direct, cu un specific caruia ii simteam lipsa. E asemanatoare cu Chestiunea Zilei a lui Florin Calinescu de acum zece(!?) ani. Ora este oarecum prohibitiva (dureaza intre 11 si 12.30 noaptea), dar pentru cei care adorm mai tarziu este o excelenta alternativa la restul programelor.

Invitatii sunt din diverse sfere, si mai mondeni si mai culti, dar cu largul aport al celor doi moderatori discutiile se mentin la un nivel de umor, ironie sau cultura ridicat. Au avut invitati precum Florin Piersic Jr, Dan Puric dar si Sanziana Buruiana sau Benone Sinulescu.
Uneori cei doi sunt destul de incomozi pentru invitati, mai ales Banciu fiind tot timpul pus pe argumentatii, lucru pentru care Piersic Jr a si plecat mai repede din emisiune, simtindu-se agasat.

Dupa o luna de urmarit destul de des emisiunea, pot zice ca merita intarziat putin somnul, mai ales cand sunt invitati mai deosebiti.

Succes!

Program de difuzare: B1TV, luni-joi, 23.00-0.30.

La piata

2011-05-20T13:17:00.001+03:00

O poveste in-credibila

2011-04-12T21:40:00.004+03:00

Un video de prezentare care nu da prea multe 'spoilere': http://www.newyorker.com/online/blogs/newsdesk/2011/03/rodrigo-rosenberg-murder-video.html

E o poveste care se citeste fantastic de usor, e ca un film de actiune, poate mai buna decat cel mai bun thriller pe care l-am vazut vreodata. Nu e o poveste scurta, ai nevoie de ceva timp pus de-o parte, dar mie mi-a fost imposibil sa ma desprind de ea. Autorul asta e atat de bun incat am citit imediat dupa aia alt articol lung despre autenticitate si mercantilism in arta (mai exact pictura) de acelasi autor. Suna a plictiseala, nu-i asa? M-a tinut cu sufletul la gura in acelasi fel. Thriller in toata regula.

Asadar povestea : http://www.newyorker.com/reporting/2011/04/04/110404fa_fact_grann

Ora pamantului - reloaded

2011-03-24T11:27:00.001+02:00

Sambata, 26 Martie 2011, intre 20:30-21:30 lumina va fi stinsa de milioane de oameni din toata lumnea, din Sydney pana in San Francisco.
Cam asa incepea si postarea de acum 2 ani. La fel ca atunci, evenimentul se suprapune cu inca o ratare a unei calificari la un turneu final a echipei nationale de fotbal. Din nou, nu zic sa nu se uite lumea la meci sau sa renunte la beneficiile pe care ni le ofera traiul intr-o tara europeana in anul 2011, zic doar sa ne gandim ce putem schimba fiecare. Ce ma intreb eu este daca am schimbat ceva in viata nostra in astia 2 ani in directia protejarii mediului in care traim.
Personal incerc ca toate drumurile mai scurte de 2-3 km sa le fac pe jos sau cu bicicleta, sa nu mai las incarcatoarele de la telefoane in priza cand nu sunt folosite, sa refolosesc plasele si pungile de la magazin, sa folosesc acumulatori in loc de baterii, sa nu folosesc pahare si/sau tacamuri de plastic.

Ce ai face inainte de ... ?

2011-03-08T18:45:00.006+02:00

Inspirat de initiativa din imaginea de mai jos(click aici pentru detalii) ridic la fileu un subiect dificil.

Ce ne dorim sa realizam inainte de a muri? Trebuie sa fie ceva nici foarte idealist, pentru ca atunci sansele de realizare sunt minime si practic isi pierde valoarea ca dorinta, dar nici ceva relativ usor de indeplinit.

Cand m-am gandit care ar fi pentru mine dorinta, m-a dus mintea in doua directii: la cat de repede trece vremea(aparent la varsta asta ar trebui sa ai timp pentru multe), deci nu stii de fapt daca te poti incadra si in al doilea rand ca actionand in directia dorintei ar insemna sa fac niste schimbari destul de serioase.

Dupa un pic de meditatie(nu prea multa, ca trebuie sa fie ceva cat mai personal) m-am hotarat- as vrea sa fac oameni fericiti. Am inteles ca asta suna bine, dar e prea vag. Prin urmare detaliez putin. Tot ce intreprind ar trebui sa aiba un scop bun, la fel si mijloacele folosite. Nu trebuie neaparat lucruri mari, fericirea e un sentiment destul de trecator, asadar vorbim de niste momente de fericire. Si din astea cred ca putem sa gasim: de la a multumi cuiva pentru ca iti face un favor in trafic cand nu ai prioritate, la a vizita pe cineva drag pe care nu l-ai vazut demult sau a spune o vorba buna cuiva care nu se asteapta la asta.
Asta e planul, urati-mi succes!

Darie
P.S. Comentariile despre asta sau alte dorinte sunt binevenite!
Conexiuni cu articole mai vechi pe teme similare:
http://za-fish.blogspot.com/2009/01/things-to-do-before-you-die.html
http://za-fish.blogspot.com/2009/01/din-nou-in-ziua-cartitei.html
http://za-fish.blogspot.com/2008/11/cum-iesim-din-ziua-cartitei.html

merită aniversarea? - partea a doua (si ultima)

2011-02-22T16:57:00.001+02:00

As vrea sa-i vad pe profi la scoala dar n-as vrea sa beau beri sau sprituri cu ei si nici cu toata generatia Papiu, intr-o seara cu atmosfera de bal.

Banuiesc ca in subconstient, multi am vrea ca intalnirea asta sa fie ca-n liceu, cand ne cunosteam cat de cat mai bine intre noi.(*) Problema este ca am imbatranit toti cu 10 ani si avem alt raport cu viata. Probabil nu toti, dar multi dintre noi am evoluat, experienta ne-a schimbat.

Imi dau seama ca ii cunosc pe majoritatea colegilor de generatie mai putin decat pe vanzatoarea angajata la supermarketul de unde imi fac cumparaturile. Uite (de exemplu) ce se intampla cu fetele astea din C, D sau G, pe care nu le mai recunosc. Probabil in liceu eram indragostit in secret de vreuna dintre ele(**) si la banchet ma gandeam neincetat la fundul ei, pana nu m-am imbatat ca un porc(!?). Acuma e evident ca as intra cu totul alt tip de ganduri (oricare ar fi ele) la un banchet din asta. Si voi la fel!

Suntem nevoiti sa o luam de la capat daca ne intalnim. Desi e imposibil sa revenim la vremurile dinainte, intr-un grup restrans, cu o atmosfera relaxata, exista macar o sansa sa ajungem la o poveste reala despre ceilalti. Intr-o seara de bal cu DJ si fotograf, fiecare dintre cei 200+ de posibili participanti o sa apuce sa spuna 2-3 enunturi(***) despre persoana lui celor pe care nu-i i-a vazut de un car de ani si apoi o sa mai aiba cateva discutii cu oameni pe care oricum ii vede din cand in cand. Pur si simplu nu ar fi timp de mai mult.

(*) pun pariu ca deja exista piesa aia de la Voltaj cu "ca la 20 de ani..." in playlistul DJ-ului.

(**) sigur nu era Anca Maria Slev-Pop Lupu, mi-as fi amintit de numele asta

(***) asta e cumva ca o masturbatie in public fiindca o sa fie pline de cuvinte de autolauda (cu copii, masini, case, muschi, etc.). Doar n-o sa folosesti timpul spunand ca iti cauti de munca, esti nemultumit de soacra sau ca te cam doare spatele in ultima vreme.

merită aniversarea?

2011-02-21T17:42:00.004+02:00

În mai am aniversarea de 10 ani de la absolvirea liceului. Unii dintre voi aveți întalnirea tot anul ăsta. Nu știu ce planuri aveți voi, dar eu nu as vrea sa particip la un banchet care il copiaza pe cel care a avut loc cu 10 ani inainte. Printre organizatori sunt persoane de care nu îmi amintesc nimic deși am aflat numele lor și am acces la pozele lor pe Facebook. Mai jos, textul pe care l-am trimis unor colegi. Voi ce spuneti?

Dar hai să n-o tot întorc ca la Ploiești(!?) și să trec direct la subiect.

Tre să vă mărturisesc că înainte să văd discuțiile de pe grupul dedicat întâlnirii, aveam rețineri. Acum, că trebuie să iau o decizie repede si cum situația se dovedeste a fi de fapt diferită de cum mi-o imaginasem, simt că reținerile îmi cresc. Înainte, mă gândeam că după 10 ani în care n-am văzut mulți dintre colegi, o să avem puține lucruri interesante de împărtășit. Dacă am fost interesați de niște legături cu colegii de liceu, de orice intensitate (cu Ralu, Alex și Floricica mă mai văd, pe Meda o am pe FB si mai schimbăm câte un mesaj, pe Adina o am pe FB dar nu schimbăm mesaje, etc), deja le-am creat. Rămăsesem totuși cu curiozitatea pentru destinele colegilor si imaginea unei seri plăcute de vară, o bere pe o terasă, cu amintiri din liceu, pe lângă simbolismul evenimentului.

Acum să vă explic de unde reținerile crescânde.

In primul rând este faptul că la întâlnirea asta participă o generație întreagă. Toate clasele Papiului se reunesc de parcă înainte exista vreo conexiune importantă între clasele A, B, C, D, ..., G (care însumeaza mulți oameni) si cancelaria liceului, diriginți, (mai știi?) directori. Acum trebuie să ne întâlnim cu toții și daca nu reînnoim conexiunea pentru o zi, trebuie să ne amintim cu emotie de ea. Eu îmi imaginam o reuniune liniștită, doar cu clasa noastră și cu dirigul. Dar văzând cu câtă hotărâre au luat unii problema in mâini, am impresia că asta e cutuma.

Apoi nu îmi imaginam că se va pune la cale o reeditare a banchetului de a XII-a, cu meniu prestabilit, DJ, poze cu păsărica, înregistrare video și fețe de masă făcute la comandă. Care-i șpilul? Tre să ne punem și costumele de bal? Poate tre să ne așteptăm la bocete de final și la vreunul care sparge sticle de bere, dărâmat de gandul că ne vom despărți încă o dată după 10 ani?(*) Nu am înțeles dacă sunt invitați și profi dar nu pot să nu-mi imaginez cum fetele noastre l-ar invita la dans pe Barni iar băieții pe Zirbo(**), pe 'bluesurile' lui DJ Raul Hațegan. Și mă întorc acum la prima idee: who the fuck is Raul Hațegan?(***). Și who the fuck are Liana Sava, Serac Carmen și Anca Maria Slev Pop-Lupu? Ele par să fie organizatoarele principale și oricât mă uit la nume, mă uit la pozele lor de pe FB și îmi scormonesc mintea, mi se pare că nu le-am văzut în viața mea.

Așadar, după părerea mea, e o idee proasta să facem front comun la eveniment. Eu văd două posibilități. Prima: o să participe mulți oameni mânați de nostalgie sau curiozitate sau ce-o fi, dar printre atâția necunoscuți, o să socializeze cu cei pe care-i văd oricum în afara evenimentului. O să se formeze bisericuțe(!?) și o să fie nașpa. A doua:o să fie vreo 70 de oameni (majoritatea din Tg. Ms) fiindcă ceilalți lipsesc din cauza primei posibilități. Și e nașpa și așa.

Cred că e destul de clar că nu vin în condițiile actuale. Aș veni, probabil, dacă am face cei din A o întâlnire separată și dacă s-ar înscrie cel puțin jumătate dintre colegi, bineînțeles. Voi aveți vreo părere de împărtășit?

Numai bine!

(*) asta chiar s-a întâmplat acum 10 ani

(**) folosesc 'fetele noastre/băieții' fiindcă mi se pare mai adecvat decât 'femeile/bărbații'. Nu pot să mi-o imaginez pe Dumitrița, de exemplu, o femeie în plină maturitate, cu 10 ani mai bătrână așa cum nu pot să mi-i imaginez pe Bucur sau pe Feier. E drept, cel mai bine ar fi mers 'colegele/colegii' dar n-ar fi ilustrat ideea anterioara.

(***) nu m-am putut abține fiindcă sună mai bine ca 'cine naiba', dar o spun fără răutate! Ca să fie clar, îi respect ca pe oricine altcineva și îmi cer scuze dacă sunt ofensați de exprimare

(!?) expresii comune, dar cât de absurde în același timp

Uite asa mai schiem

2011-02-17T10:48:00.002+02:00

Madrid, claro que sí

2011-02-16T20:44:00.014+02:00

Am mai scris aici despre un restaurant în Madrid - Freiduría Gallinejas - unde mâncasem și abia reușisem apoi să mă ridic de la masa. Reușisem să resuscitez ziua doar cu un somn de o oră într-un părculeț din apropiere. Am si sforăit, mi-a spus N, care stătea si ea întinsă, cu capul în prelungirea capului meu. A fost una din experiențele despre care îți spui că se face doar o dată pe an, dar care îți rămâne pentru totdeauna. Apoi e clar că abia aștepți să se termine anul și să prezinți locul vreunui prieten. De altfel, sunt sigur că toți vreți să mă însoțiți când mi se face anul pentru bătucile și zgârciurile lor prăjite, de miel. În condițiile astea vreau să vă prezint un pic orașul în care am avut norocul să locuiesc mare parte din începutul ăsta de an.

Începem tot cu de-ale gurii/stomacului fiindcă credeți-mă că în Spania mâncarea e mai importantă decât orice: cultură, shopping, internet, fotbal, sex, droguri, rock'n.., u name it. În restaurantul La Bola din cartierul Santo Domingo trebuie rezervată masă din timp pentru un faimos cocido madrileño. Un cocido e bun mai ales când e frig și avem nevoie de calorii. Seamănă un picuț cu ciorba de fasole cu ciolan dar aș îndrăzni să spun că un cocido e o treabă mai complexă fiindcă avem așa: năut, jamon, legumele de rigoare cam aceleași plus varză (au fost asemănările) și mai urmează paste fainoase scurte sau orez, carne de găină, cârnaț - chorizo, sângerete - morcilla, slănina cu carne - tocino. Se mănâncă întâi supa, care după vreo trei ore de fiert prinde gust puternic și grosime iar mai apoi legumele împreună cu carnea.

Dacă vă e foame când citiți asta, îmi pare rău. A trebuit să explic fiindcă e mâncarea tradițională în Madrid. Pe acum ar trebui să știți că porțiile de mâncare la Madrid sunt abundente, sățioase, cam grase, dar al dracului de bune. Restaurantul ăsta, La Bola, e unul foarte frecventat și pomenit prin ghiduri Michelin an de an. Mai știu un local gallego (asta înseamna că e mâncare specifica în regiunea din NV, Galicia) care se numeste Melo's și unde se comandă la tejghea una dintre cele doar opt porții diferite de farfurii cu mâncare. Felul cel mai interesant e 'zapatilla' (pantof) care ne duce cu gândul la filmul lui Chaplin, The Gold Rush, nu-i așa? Dacă nu l-ați văzut, bietul Chaplin rămâne blocat într-o cabană de munte după o avalanșă și foamea devine atât de cruntă încât după alte halucinații începe să-și mănânce bocancul. Localul e foarte plin de oameni de regulă așa că se înfulecă pantofii in picioare(accesul la mese e aproape imposibil). Un afiș mai zice că ar trebui comandat cu prudență fiindcă porțiile sunt abundante. Uitați de colesterol la Madrid, va rog!

Ar mai fi restaurantul familiei Bardem (prețuri și bucate bune), apoi El Círculo de las Bellas Artes (un edificiu pe Alcalá de arhitectura modernista cu un candelabru de talia unuia de teatru, care atarna central de un perete inalt si e împrejmuit de tablouri faimoase pe pereți; au un meniu care se potrivește cu atmosfera aristrocratică dar care nu e la preț prohibitiv la prânz. Ideea e ca dupa ce mananci poti vizita niste expoziții in centrul cultural care găzduiește restaurantul), La Carnicería (unde au gustarici de carne din animale mai puțin devorate de regulă - zebra, gnu, crocodil, struț, cangur,etc la 2.5€ feliuțuca de carne cu pâine), Casa Labra(deschis din 1850-și-ceva. iei o crocheta de cod - cel mai popular pește în Spania, o bericica mică-mică, în picioare, la bar; arunci șervețelul și ce nu-ți mai trebuie neapărat pe jos când termini; după aia o ștergi repede până nu manânci prea multe crochete și-ți strici pofta).

Pt cafeluță sau/și concerte jazz - Café Central (o cafenea cu multe oglinzi înăuntru, arhitectură art-deco și prăjituri divine); Café Barbieri (seamănă cu anterioara iar atmosferă e clar hipsterească). Si câte și mai câte or mai fi dar nu mai am timp și spațiu, oameni buni. O să cheltuim un pic pe mâncare dacă tot e atât de importantă în Spania dar vă asigur că nu e foarte scump (poate cu exceptia primului restaurant - care totuși e un MUST fiind tipic madrilen): la prânz ai meniuri între 10 si 15 euro si ai așa: două portii de mâncare, desert, băutură(vin - uneori chiar juma' de butelie, bere sau răcoritoare) plus cafea. În Spania gastroturismul nu-i o glumă, dragii mei.

Am terminat cu mâncarea. Rămân diferitele fațete ale unei capitale mari (poate nu la nivelul Parisului sau Londrei, în Europa dar are de toți si de toate, asta e clar) și mă duc la culcare. Începem cu 'Madridul artistic' - concerte cu duiumul (apropo, N cântă până în martie la Teatro de la Zarzuela dacă vreți să mergeți), muzeele mari - gratis serile și duminicile, expozițiile (prea multe ca sa le mai pun dar cu intrare liberă majoritatea), nenumăratele teatre si cinematografe. Trebuie să ne plimbăm prin 'Madridul monumental' - Gran Vía, Paseo del Prado, Puerta del Sol, Palacio Real, etc. 'Madridul autentic' - partea cea mai veche a orasului care se numeste Madrid de los Austrias e magică noaptea; la fel de autentic e cartierul La Latina dar care rămâne singura zonă importantă, cred, pe care eu nu o cunosc aproape deloc. 'Madridul alternativ' cu străzile înguste, burgheze, șic, cosmopolite, artsy(sometimes fartsy) și 'mai gay' - Chueca, Malasaña; (da, dragilor - homosexualii sunt bine acceptați si sunt cel mai vizibili in zona creativă a orașului). Alternativ, dar sărac si mai ales divers etnic e Lavapies unde exista multă okupa(en:squatting); 'Madridul verde' - Real Jardín Botánico, Parque de la Montaña cu templul Egiptean Debod, imensul Parque del Retiro) dar mi-e teama ca n-o sa scapam de 'Madridul comercial' (Callao, Calle Preciados), 'Madridul turistic' (zona Puerta del Sol, Plaza Mayor), 'Madridul lugubru' cu cerșetori care dorm pe stradă, ciorditorii, dezaxații, prostituatele de trotuar(Calle Montera, zona San Bernardo), drogații. Dar cum e un oras cu multa politie si densitate mare nu e chiaaar așa periculos pe cum pare uneori noaptea (poate cu exceptia Lavapies - daca chiar o cauti cu lumanarea - asa mi s-a spus).

Or mai fi și alte fațete pe care rămâne să le descoperiți și voi mai ales că este Wizz până la Madrid.

Ahh aproape uitasem de poza cu zapatilla:

Scumpirea carburantilor

2011-01-17T17:38:00.000+02:00

Zilele astea toti soferii romani sunt indignati de pretul carburantilor. Se fac si actiuni de protest pe facebook, se platesc cu maruntis cantitati infime de carburant, se bloceaza accesul la pompe, etc.
Desi se zice ca "romanul mai bine nu manaca decat sa renunte la msina", eu as propune si o scumpire a taxei de parcare in centru pentru a descuraja mai tare mersul cu masina personala.
Si as vrea sa evidentiez cateva dintre posibilele efectele pozitive ale acestei situatii:
1. Mai multi oameni o sa foloseasca mijloace alternative de trasport: transportul in comun majoritatea si poate o sa fie cativa care chiar o sa treaca la bicicleta
2. Aglomeratia, galagia si poluarea din orase vor scadea
3. Drumurile o sa se strice mai putin
4. O sa fie mai multi bani la buget pentru investitii din economiile de la reparatii de drumuri
5. Sanatatea populatiei o sa cresca datorita cresterii cazurilor de mers pe jos si cu bicicleta
6. O sa moara mai putini oameni in accidentele de circulatie

Daca mai gasiti si alte efecte pozitive, va rog sa le prezentati

Istoria jazz-ului

2010-12-12T23:11:00.003+02:00

Inregistrare din 1948!

Facebook

2010-12-05T01:32:00.004+02:00

Serus la toată lumea care mai pândește blogul. M-am întors, dacă mai sunteți acolo. Animăm puțin acest forum cu niște întrebări actuale. Hai să vorbim despre ...

...Facebook. Vreți?

După afacerea cu WikiLeaks am mai citit și m-am gândit un pic la intimitatea mea virtuală. Nu săriți cu vreo comparație, WLeaks e doar un declanșator, un provocator de analiză aplicată la modestul subiect - moi.

Știi că FB face un 'killer gmail' acuma? Mail! Și cică te mai încurajează să îți exporți viața anterioară la ei! Se mută lumea de pe net pe FB, să vezi. De geniu! Pe mine mă sperie doar cât de ușor, tehnologic vorbind, o informație de-a mea(mail, status, poză) poate fi folosibilă de alții (de ex publicitate). Vă dați seama că agențiile matrimoniale își freacă mâinile. Nu-s foarte confortabil cu faptul că împart cu FB dreptul asupra unor poze sau scrieri de-ale mele. Se zice că în ziua de azi cam dispare privatul și ne îndreptăm înspre o viață publică în care ne sharuim aproape tot. Avem o grăma de canale ca să ne exprimăm, să comunicăm și să ne sporim creativitatea prin interacțiune, și asta e super. Da pt mine e clar că vrem și să ne controlăm persona virtuală, să fim suveranii ei. Și asta nu e prea clar pt mine în ziua de azi pe net și mai ales pe rețelele sociale.

Așa că eu deocamdată nu mă avânt să mă mut cu totul pe FB. Vreau să văd un pic de pe margine ce se întâmplă și dacă până la urmă consider că e de bine, m-oi adapta. Pt mine nu-i chiar așa esențială adoptarea de nou în virtual și tehnologie cum o fi pt alții.

Hai, rupeți în carne vie!

Cui nu-i place Toamna?

2010-10-24T20:18:00.015+03:00

Înserare de toamnã
de Nichita Stănescu

Ziua aluneca, trăgând dupa ea
prin fereastra joasă, culorile joase,
de parca-ai fi-mpins-o cu mâinile subţiri
pe care le-ai ridicat din îmbrăţişarea mea.

Steaua neagră a pletelor tale
îmi răsare, scânteind,
în dreptul inimii,
când iedera uscată bate ritmic în geam
un tot mai îndepărtat şi mai negru tam-tam
al secundelor noastre nedezlegate.

Ziua alunecă spre cenuşiu, spre negru,
smulgând frunzele şi tragând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
şi-un relief de munţi, întors spre noi,
izbucneşte deasupra, urcând,
coborând.

Fotografii oferite de Gphoto Blog.

Rocktombrie

2010-10-05T10:41:00.005+03:00

In urma cu un an ma plangeam ca majoritatea radiourilor par sa aiba acelasi CD cu cateva piese. Astazi am aflat de un nou post de radio care emite MUZICA. (10.000 de piese rock non-stop).
In Cluj se poate asculta la 92.2 FM sau pe net.

Se pare ca "vinovat" de aparitia acestui post este carcotasul Serban Huidu.

[update] Postul de radio se numeste Rock FM

Am dejunat, am pranzit si am cinat la Madrid

2010-09-27T20:32:00.008+03:00

La Madrid am facut ce facem de obicei in excursii: ne plimbam mult, niste activitati culturale alese cu grija, mancam si bem cafele in locuri care ni se par deosebite. Suntem deschisi la recomandari de la prieteni, net, tv, radio, afise, ce sa mai, de oriunde. Apoi le trecem prin obligatoriul filtru de preferinte si cunostinte personale si poate facem niste compromisuri fiindca suntem doi. In spiritul asta am dejunat, am pranzit si am cinat la Madrid.

Ne-am cazat in zona Chueca, intr-un hostal aproape de o zona atata de variata si completa din punct de vedere culinar incat am fi putut linistiti sa ne potolim sanatoasele apetite cu minim de efort. Dar noi cautam specialul, cautam traditie si cateodata cautam terasa cu raze de soare cernute de frunze de copaci (mai pe inteles un context deodata cu mancarea din farfurie).

Cea mai marcanta experienta a fost pranzul dintr-un vechi restaurant madrilen in sudul orasului, frecventat in trecut de localnici din clase sociale mai modeste. Oamenii cu siguranta nu erau niste aristrocrati nici acum iar preturile erau destul de mici si ele. Ne-am infruptat deci din mancarea asta atat de tipica am iesit pe zece carari, cu burti umflate pana la refuz si cu colesterolul la maxime istorice (Gallinejas Embajadores). Au fost tot felul de maruntai, carnuri si mai ales grasimi de miel, prajite in ou si faina sau acompaniate de sos de casa picant, spalate de o butelie de vin de casa amandoi (3.5eur ca sa intelegeti nivelul). Mielul e specialitatea si singura sursa de feluri principale disponibila. Ne-am amagit si cu o salata ca sa mai spalam celelalte pacate la digestie (yeah, right). Nici nu vreau sa stiu exact ce parti de miel erau ca probabil n-am mai fi mancat dar ne-am porcit (sau mielit) si a fost bine si de neuitat. Cred ca e o experienta ce nu trebuie repetata in decurs de un an.

Am cinat si intr-un restaurant de tapas numit Bardemcilla care avea ceva legatura cu familia Bardem (in afara de Javier, mama lui e o mare personalitate culturala in Spania dar si fratii lui si o sora sunt f apreciati in film si alte domenii artistice). Vezi un scurt metraj realizat practic tot de familia Bardem, de la regizor, actori pana la muzica, premiat cu Goya. Mai exersati si spaniola daca vreti (La Madre). Pana la urma n-am intrebat care e legatura locului cu Bardem fiindca lui D ii e rusine sa intrebe din astea si eu ma simteam un pic intimidat din cauza spaniolei mele. Dar pe pereti era plin de poze cu familia, postere de filme si ma gandesc ca proprietarul o fi fost cel putin vreun var cu Javier Bardem.

Pe partea cealalalta a monedei, am mancat horror la o terasa turistica fiindca ne era foame intr-un moment de slabiciune. D, fiindca era prea cald la soare si prea racoros la umbra, voia cu tot dinadinsul terasa cu soare si umbra la aceeasi masa (cred ca se referea la raze de soare cernute de frunze de copaci). Cum eram prea nervos de foame si hotarat sa nu mai pun si eu piedici in decizia alegerii unei mese, n-am definit tipul asta de terasa foarte exact si am lasat-o pe ea sa conduca drumul in cautarea terasei. To cut the crap, am nimerit la o terasa faina, dar de-aia cu poze stralucitoare (a la fastfood) cu zece feluri de paella, care mie-mi spun ca tre sa intorc capul si sa merg mai departe. Dar ne era prea foame deja si sigur ca era libera o masa cu soare cernut de frunze, noh. Am mancat o farfurie de embutidos(mezeluri) de 9 euro pe care o asamblam eu cu 50 eurocenti de la alimentara si o placinta cu ceva carne, incalzita la microunde care se gaseste si ea la alimentara. Plata ne-a dat batai de cap juma de ora. Chelnerita desi ne asigura din cap ca ne intelege si ca se face disponibila intr-o clipita a venit cu nota la a treia strigare. Ne-am retinut cu greu sa nu plecam fara sa platim. Lectia e ca poate fi foarte nasol pt stomac, buzunar si rabdare in locurile hiperturistice.

Dejunurile vi le recomand cu 'croissant con jamon' la Museo del Jamon.

Spovedania unui biciclist - de Geo Bogza

2010-09-13T17:44:00.010+03:00

Spovedania unui biciclist I

Au trecut pe lângă mine, unul lângă altul, alunecând uşor pe biciclete, un băiat şi o fată. El avea capul gol, ea părul lung pe spate. Nepăsător la atâtea spectacole ale oraşului, am întors capul după ei şi i-am privit cu o uşoară invidie. Apoi, aducându-mi aminte de mine însumi mi-am spus, în timp ce mă cucerea lumina unui zâmbet lăuntric:

— Şi eu am fost ca şi ei, şi eu am cunoscut această mare şi copilărească fericire.

Şi eu am pedalat, în capul gol, alături de o fată al cărui păr flutura pe umeri. Oră după oră am pedalat, ascultând imperceptibilul foşnet al spiţelor în foşnetul mai vast al arborilor pe sub care, precis şi totuşi ca într-un vis, necontenit alunecam. Sau, alte ori, plecat pentru o lungă călătorie – cum a fost aceea în care m-am făcut, de la început până la sfârşit, toată viaţa lui, tovarăş al Oltului – pedalam singur, din zori până în amurg, lăsând în urma mea, într-o imensă horă, atâtea chipuri ale lumii, sate, păduri, livezi, fiecare altfel luminate de soare, până ce întinderea nesfârşită a câmpiei se tulbura, transformându-se în dealuri, iar în cele din urmă în munţi. Şi printre ei pedalam, prinzându-le pe retină, în vaste panoramice, întreaga frumuseţe, cetăţile albe de calcar, domoala arcuire a plaiurilor, extrema gingăşie a mestecenilor presăraţi în uriaşul ocean al pădurilor de brad. Şi printre ei pedalam, aspirând mireasma frustră a fânului, potolindu-mi setea cu apa izvoarelor, până ce îi lăsam în urmă şi începea din nou câmpia, cu altfel de aşezări, cu altfel de turle de biserici, cu altfel de bărbaţi şi de femei. Cu ei toţi intram în vorbă şi ei toţi mă pofteau, dacă era vremea, la prânzul sau la cina lor, uneori lângă grâul abia secerat, şi-i ascultam vorbind, puţin ameţit după hora priveliştilor, de hora imensă a întâmplărilor dintr-o viaţă omenească, de uriaşul foşnet al vieţii de pe aceste pământuri. Şi iar pedalam, pe lângă şiruri de plopi, pe sub melancolia sălciilor, lăsând să se rotească în jurul meu sate şi turle de biserici, şi troiţe, şi fântâni, trecând din lumina soarelui în umbra pădurilor, şi iar ieşind în lumină, până ce alţi munţi se iveau în zare, şi nu-mi doream nimic altceva. Am fost poate unul dintre cei mai bogaţi, cei mai fericiţi şi înţelepţi din generaţia mea.

Iar bicicleta nici nu era a mea, era o bicicletă de fată, bicicleta lui Bunty.

Spovedania unui biciclist II

Din tot ce a născocit omul, bicicleta singură îţi îngăduie să parcurgi distante înzecite decât ai parcurge cu piciorul, fără să te rupă o singură clipă de natură. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea, lăsându-te tot timpul în contact cu ea, lăsându-ţi răgazul să devii fericit şi înţelept. Cu mai puţin decât ea, omul este prizonierul propriilor sale limite. Cu mai mult decât ea, iese afară din natură şi se pierde de sine însuşi.

Am mers mult pe jos, cu bicicleta şi cu automobilul. Mersul pe jos pune fiinţa noastră în contact direct cu diversitatea lumii, prilejuindu-i observaţii şi fericiri fundamentale. Bicicleta vine să le înmulţească, fără a scădea nimic din ele.

Cu piciorul, greu îţi poţi îngădui – mai ales dacă se apropie seara – un ocol larg, până la pâlcul de arbori, la casa singuratică sau la ruinele din zare. Bicicleta îţi îngăduie să-l faci, ea îţi îngăduie să pendulezi între orizonturi, să te îndrepţi încotro te atrag privirile, să cunoşti un întreg ţinut, fără să te frustreze nici o privelişte. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea.

Este adevărat că, pentru cei ce o străbat în automobil, bicicliştii pot părea desueţi sau chiar ridicoli. Ce vă pot spune? Că niciodată această comparaţie nu trebuie făcută, că aşa cum o gazelă nu poate fi pusă în balanţtă cu un tigru – iar bicicleta este verişoara metalică a gazelei – niciodată fragilul velociped nu trebuie pus, sub aceeaşi şosea, alături de un automobil.

Automobilul – cine ar cuteza să o nege? – are o frumuseţe a sa, dintre cele mai desăvârşite pe care le-a produs era industrială. Şi îţi îngăduie să admiri, la prânz, un fluviu sau o catedrală de care, în zori, te afli la o depărtare de sute de kilometri. Dar cu ce preţ! Viteza îl rupe pe om de natură şi îl înstrăinează de sine însuşi, încapsulându-l într-o singură senzaţie, în scurgerea vertiginoasă a kilometrilor. Lansat în lungul şoselei, automobilul mănâncă pământul, desfiinţând lumea şi desfiinţându-şi şi stăpânul. Dintre oamenii unidimensionali, automobilul este cel mai unidimensional.

Am străbătut cândva o ţară tropicală, de la un capăt la altul într-o singură zi, cu un automobil a cărui viteză atingea nebunia. În afară de acest sentiment, plăcut câteva clipe, nu m-am ales cu nimic. Mult mai de folos mi-ar fi fost, mult mai mult m-aş fi simţit în acea parte a lumii, dacă aş fi stat un singur ceas sub un palmier, sau de vorbă cu un pescar de pe ţărmul mării, cum aş fi dorit, dar nu s-a putut.

De câte ori, în ţări şi continente străine, am fost prizonierul automobilelor lansate între două oraşe, am binecuvântat clipa când li se spărgea cauciucul sau li se înfunda carburatorul. Atunci, porneam înainte pe jos şi fiecare pas pe care îl făceam în lungul şoselei, printre case, oameni şi arbori, putându-i privi în voie şi aborda, era un bun câştig. Din lungi şi prestigioase călătorii, în forul meu intim doar cu atât m-am ales: cu cât am călcat singur cu piciorul.

Desigur, rămân piramidele, catedralele, templele milenare. Dar a ajunge în faţa lor cu automobilul şi a pleca din faţa lor, după o jumătate de oră, cu automobilul, înseamnă o cunoaştere a lumii pe bandă rulantă. Cei care se duc să admire, în cursul unei zile, cu o sută de kilometri pe oră, un oraş sau un munte îndepărtat, sânt mai puţin bogaţi sufleteşte, mai puţin fericiţi şi mai puţin inţelepţi decât cei care, în aceeaşi zi, au ajuns cu bicicleta pe poteci înguste, printre lanuri de grâu sau căpiţe de fân, până la un mic râu sau într-o pădure.

Omenirea se află într-o fază a istoriei sale, caracterizată printr-o grăbită acumulare de bunuri, care ici şi colo îi precipită pulsul şi o desfigurează. Dar când, în cele din urmă, se va satura, când nu va mai fi atât de ahtiată de valori materiale, când nu o va mai propulsa simţul parvenirii, se va întoarce fără îndoială spre tot ceea ce îi va putea aduce adevărata fericire. Atunci, marea desfătare o va da bicicleta, iar nu automobilul, cel care a putut să dezumanizeze atâţia oameni şi chiar să-i bestializeze.

Sunt sigur că va veni o lume, scăpată de tristeţea sărăciei, scăpată de obsesia îmbogăţirii, în care oamenii, în sfârşit înţelepţi, vor lăsa în garaj, de câte ori vor voi să-şi ofere o mare bucurie, tigrii de oţel ai automobilelor, de dragul celor două roţi subţiri care le pot prelungi fiinţa fizică şi spirituală. Marele drum al omului spre sine însuşi, marele drum în urma căruia va descoperi cât poate fi de fericit, aşa va fi făcut.

Sunt sigur că o astfel de lume va veni şi sânt bucuros, că în anii mei cei mai buni, am prefigurat-o.

P.S. textele au fost scrise in 1969, si fac parte din volumul "Paznic de far" - Editura Minerva, Bucuresti 1974. Sursa daciaclub

Pasarea Colibri - Lordul John

2010-08-23T21:31:00.005+03:00

O interpretare deosebita de pantomima a lui Florian Pittis acompaniat de Mircea Vintila(1993) :

...de vara, de munte

2010-08-22T16:12:00.017+03:00

Salciua, AB:

Marisel, CJ:

Salzkammergut

2010-08-12T15:38:00.003+03:00

Salzkammergut este o regiune de vis din Austria, situata la sud si est de Salzburg, formata din munti cu inaltimi de peste 2000 de metri si lacuri cu apa cristalina de nuanta albastru-verzui. Mari portiuni din regiune fac parte din mostenirea globala UNESCO.

Wolfgangsee

Traducerea titlului ar fi ceva de genu: Bogatiile camerei de sare, si vine de la faptul ca zona a fost sub administrarea "Imperial Salt Chambre" datorita rezervelor de sare (o resursa foarte importanta in trecut pentru ca permitea conservarea alimentelor si in consecinta se putea rezista un timp mai indelungat asediilor).

Mondsee

Lacurile imaculate din zona sunt inconjurate de orasele pitoresti cu case perfect integrate in peisaj si cateva ferme.

Zona este impanzita de piste de biciclete si cuprinde si cateva trasee mai lungi marcate astfel incat sa fie usor de urmat: Salzkammergut Radweg, Mozart Radweg, Traun Radweg

Alte activitati care se pot desfasura in zona: hiking - sunt o multime de trasee pe munti, inot in lacurile din zona, golf, mountain bike, iar iarna zona ofera 130 de km de partii pentru ski in statiunea Dachstein.

Chillwave

2010-07-20T12:59:00.000+03:00

FEEL IT ALL AROUND from Northern Lights on Vimeo.

Beirut

2010-07-13T13:36:00.001+03:00

Pentru nopti lungi si calde de vara...

O lectie veche din 1937

2010-07-12T19:20:00.003+03:00

The Old Mill - 1937.
Un mic film produs chiar de Walt Disney, ce a luat premiul Oscar in 1938.
Culoare, muzica si atmosfera.

Transfagarasan 2010

2010-06-15T15:07:00.017+03:00

[update] tura detaliată aici

Week-endul trecut am decis impreuna cu inca 2 prieteni sa profitam de faptul ca a venit vara si ca Transfagarasanul este inca oficial inchis pana la 30 iunie. Am inceput urcarea din Cartisoara si dupa o pauza de fragute (asta e unul din avantajele bicicletei asupra masinii: poti observa bunatatile oferite de natura si poti sa opresti oricand sa le savurezi) am inceput sa ne minunam de peisaje.La Balea cascada Florin a insistat sa facem traseul pe jos pana la baza cascadei, o idee foarte buna avand in vedere ce oferea aceasta: Dupa inca cateva serpentine am iesit din padure in golul alpin unde ne asteptau alte curbe de 180 de grade. O senzatie ciudata a fost pedalatul printre peretii de zapada Inainte de a intra in "tunelul groazei" am mai privit o data spre Ardeal:
Tunelul de la Balea se numeste si tunelul groazei pentru ca are 887 de m (cel mai lung din tara) este neiluminat, neaerisit si un pic in curba astfel incat nu vezi "luminita de la capatul tunelului". Un fenomen interesant se petrece aici: majoritatea soferilor care intra in tunel simt nevoia sa claxoneze, desi la intrare este indicata interzicerea claxonatului.
In partea sudica este aproape la fel de spectaculos Cascada CapraA doua zi am facut traseul in sens invers, traversand masivul de la sud la nord.
In final am vizitat muzeul satesc Badea Cartan - "ţăran român care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind cărţi româneşti, aduse clandestin din România, la sate."
Mai multe detalii despre excursie in curand aici.

Foto TIFF

2010-06-09T22:15:00.009+03:00

Cateva instantanee ale TIFF-ului 2010, captate si oferite de Ghita Popa:

Cinema "Florin Piersic"?:

Proiectia filmului Baaria in Piata Matei Corvin:

Hai la TIFF!

2010-05-30T19:16:00.020+03:00

UPDATE2:

03.05.2010. Amer - film din categoria Umbre.

Unul din filmele care mi-a placut cel mai mult in ultima vreme. Diferit de tot ce am vazut pana acum: multe close-up-uri care te zapacesc, impreuna cu muzica uneori asurzitoare si cu lipsa aproape totala a dialogului te fac sa mergi cu mintea in cu totul alte directii decat se va intampla de fapt in film. Sala arhiplina, oameni care au parasit incinta inainte de final, aplauze, tipete, rasete. Cu greu te poti desprinde de ecran ca sa te gandesti la altceva in cele 90 de minute. Excelent.

UPDATE1:
01.05.2010. Am vazut inca doua proiectii, de data asta notate cu excelent.

6 scurt metraje ale scolii de film Sam Spiegel din Israel dintr-o colectie aniversara realizata cu ocazia implinirii a 20 de ani de la fondare care constientizeaza publicul amator de existenta si frumusetea filmului israelian. Fara efecte speciale, cu buget redus, doar povesti tragi-comice(probabil datorita nevoii de haz de necaz al unui popor aflat in razboi de zeci de ani) ale intamplarilor de zi.

Truffaut si Godard- un documentar despre doi regizori care au revolutionat filmul francez, care pe langa informarea detaliata asup ra perioadei anilor 50-60 din cinematografia franceza, numita Nouvelle Vague, are si efectul de a starni privitorul in a vedea filme de referinta ale celor doi:
The 400 Blows sau Jules et Jim sau Breathless (cele remarcate de mine) ii pot face curiosi chiar si pe cei care poate prefera noul Prince of Persi a.
Filmul s-a bucurat si de prezenta si comentariul criticului Alex Leo Serban, recent emigrat in Argentina pentru o viata mai apropiata de idealurile sale.

Cele doua proiectii mai pot fi vazute la TIFF miercuri si vineri.

Articol original:

TIFF-ul e ca vinul, se face tot mai bun pe an ce trece. Mai multe filme, mai multe locuri in care se pot vedea, mai multi spectatori. E febra mare in oras. Daca n-ai fost la TIFF, nu existi. Chiar daca biletele s-au scumpit putin, interesul a ramas. Si ideea cu proiectii in Piata Unirii a prins foarte bine, pacat ca nu e vremea cea mai potrivita.

Filmele sunt...altfel... Si poate de-asta e si audienta mare. Ca n-a auzit nimeni de ele si foarte greu le-ai putea vedea in alta parte.
Am vazut pana acum doua, din categoria Terapii extreme:

Primul, olandez, Templul credintei relateaza evolutia unui grup de oameni aflati la terapie intr-un sanatoriu izolat. E filmat interesant, la persoana I, numai in scurte momente aparand figura personajului principal. L-am votat ca mediu.

Al doilea, suedez. Indrumare e despre un barbat trecut de 50 de ani care are dureri de spate, asa incat nu mai lucrase de un an si jumatat, iar sotia l-a trimis sa incerce o terapie alternativa, fiind exasperata de stilul de viata al sotului sau. Lucrurile o iau razna pentru ambii parteneri, finalul fiind unul care m-a determinat sa votez filmul cu "merita vazut".

Alte recomandari?

A fost 1 mai...

2010-05-20T15:25:00.000+03:00

De 1 mai am onorat bucuros dar şi cu oarecare teama invitaţia lui Dani şi Florin de a face o excursie in zona Vladeasa-Stana de Vale. Traseul detaliat se gaseşte aici. Are 111km, de parcurs in două zile. Plecare din Valea Drăganului, comună situata intre Cluj si Oradea, in apropiere de Ciucea.
Dupa mici pregatiri de rigoare, şi parcarea masinii la loc sigur, langă şcoala din sat, eram pe cai.

Pe când a început urcuşul am cerut o pauză sa verificam harta, să mi se prezinte si mie traseul, nu că aş fi fost obosit...Bun motiv totusi si pentru tânarul horticultor Florin de a ne adresa întrebari încuietoare despre pomii si copacii din jur, ce-i drept venind şi cu raspunsurile de rigoare.

Am zis că imi era putin teamă din cauza că nu mai facusem o tură aşa de lungă cu bicicleta. Dar am fost asigurat ca nu e cine ştie ce dificultate. Am aflat mai tarziu ca intuiţia mi-a spus corect că nu va fi aşa de uşor... Dar nu a fost rău că băieţii m-au luat pe mine începator cu ei, având mai mult timp să admire peisajele Vaii Drăganului. Uşurel, cu câte o pauza de documentare sau de-o glumă, că doar era 1 mai, dom'le, nu ne grăbea nimeni.
Ajungând la barajul Valea Drăganului, am fost impresionaţi de construcţia realizată in anii 70-80, ce face parte, alături de lacul Leşu dintr-o retea complexă de captare a apelor din munti, având ca finalitate producere de energie electrică si regularizarea cursurilor apelor din zonă. Este barajul cu cea mai mare deschidere de la noi din tară (447m) şi o înălţime de 120 m.
De aici drumul asfaltat se termina, in continuare fiind avantajat subsemnatul, cu mountain bike-ul. Padurea de brazi a facut drumul mai racoros si placut, determinand din cand in cand cate o mirare: "Ba, ce aer!"
Peisajele, la tot pasul, cum ar zice britisheanu: "breath-taking".

Dupa popasuri,
care mai de care mai placute, de ce ma temeam n-am scapat. Urcusul abrupt, drumul cam rau, ne-au facut sa o luam la picior.

Numai ca supriza: drumul trecea printr-un rau. Si cine nu are papuci de schimb nu isi permite sa riste:
Dar cine are, cu siguranta isi permite:Si nu au fost suficienti papucii uzi sau zapada necalcata pentru a ne convinge ca ne-am ratacit, numai inserarea si faptul ca drumul se termina in padure, fiind probabil construit pentru exploatatiile forestiere din zona. Analizand harta am descoperit si greseala, abatandu-ne de la drum cu vreo 3 km inainte de Stana de Vale. Concluzia a venit rapid: montam urgent cortul, pana nu se face noapte de tot. Am facut cale intoarsa pana la rau si am pus cortul langa o cabana in constructie, probabil singura asezare omeneasca pe o raza de 4-5 km. Conservele au fost mai gustoase decat de obicei si fructele uscate desert copios. Am adormit repede si din fericire cortul si sacii de dormit si-au facut treaba bine la cele 5-6 grade de afara.

Dimineata, micul dejun pe o radacina a unui copac taiat a fost scurt si traseul clar, renuntand la ocolul prin Stana de Vale si intorcandu-ne pe drumul cunoscut, dar cu promisiunea de a reveni si a incheia traseul conform planului.

Cam asta a fost,
Darie

P.S.
Sfaturi pentru incepatori, de la un incepator avansat:
- nu uitati sa luati chibrituri;
- s-ar putea sa merite achizitia unor pantaloni speciali pt ciclisti;
- un cort la momentul potrivit face mult;
- papucii de schimb trebuie folositi numai dupa ce s-au udat serios ceilalti si in zona nu mai e pericol de umezeala;
- poate alte sfaturi in comentarii!

Harta:

Bike route 473372 - powered by Bikemap

E simplu...

2010-05-07T10:21:00.004+03:00

Pentru calatori ai lumii..., ca sa stie mereu unde e casa.

Pe de alta parte recomand intregul album, ... exceptional, un sunet atat de apropiat de natura si de imensitate, de desert si de oameni.

Atentie la biciclisti!

2010-04-28T10:28:00.006+03:00

Englezii au lansat o campanie de constientizare a soferilor de exista biciclitilor. Ideea din reclama este ca atunci cand ne uitam dupa un anumit lucru este foarte probabil sa trecem cu vederea alte lucruri. Concluzia ar fi ca biciclistii circula pe sosele si soferii ar trebui sa fie constienti de ei.

Masa unei masini porneste de la aproximativ 1000 de kg in comparatie cu o bicicleta care cantareste incepand de la 10 kg. Pornind de la acesta idee olandezii au ajuns la concluzia ca soferii au obligatia sa-i protejeze pe biciclisti.

In concluzie: Atentie la biciclisti!

Cei ce ne conduc

2010-04-21T16:03:00.001+03:00

No comment

Dezlanare extatica

2010-04-10T19:12:00.002+03:00

Ce fac pensionarii lor

2010-03-31T16:15:00.007+03:00

2 exemple:
Primul - 10 pasuri in 11 zile

Al doi-lea - Lindau - Splügen -Maloyapass Rosenheim

Daca nu intelegeti limba lui Goethe puteti folosi functia de translate de la google chrome, oricum imaginile sunt graitoare.
Mai multe poze aici.

Dani

Americanii astia

2010-03-25T21:22:00.003+02:00

Dupa contractul dubios pentru construirea autostrazii Bechtel(oferit americanilor fara licitatie, la un pret mare si in crestere inca) probabil ca plata in schimbul aderarii Romaniei la NATO, americanii sunt pe cale sa mai faca un business de succes cu Romania: avioane F-16 vechi, la pretul de 1.3 mld dolari.

Nu zic ca e rau, dar mi se pare ca din nou facem lucrurile pe din dos. E normal ca principalii concurenti ai americanilor, suedezii de la Saab sa fie nemultumiti, sustinand ca ar fi putut oferi avioane noi la preturi comparabile dar cred ca au dreptate din doua puncte de vedere(cel al performantelor avioanelor nu cred ca poate fi evaluat decat de experti):

Romania e singura tara europeana care nu a aderat la codul de conduita pentru achiztii militare

Contractul de achizitie nu contine si un contract offset(anumite investitii facute de catre tara vanzatoare de armament)

Prin comparatie, Polonia a cumparat de la americani avioane de 3 mld dolari dar a primit investitii de 6 mld dolari.

De ce tb sa fim tot timpul mai fraieri?

Zbuciumul Greciei

2010-03-08T18:15:00.005+02:00

Urmaresc cu interes de ceva vreme problemele cu care se confrunta Grecia. A inceput totul cu niste zvonuri privind falimentul tarii (pentru prima data in noiembrie 2009, cred). La numai cateva zile dupa aceasta, seful Bancii Nationale a Greciei a demisonat.

Au urmat dezbateri internationale cu privire la posibilitatile de a-i ajuta pe greci, discutii conduse de principalul creditor al UE: Germania. Initial nu am inteles de ce nu s-a ajuns rapid la o intelegere, atatea alte tari fiind imprumutate si ajutate. Apoi au aparut informatii conform carora Grecia a mascat ani de-a randul deficitul, prin intermediul si concursul unor fonduri internationale de investitii, prezentand astfel cifre false.

La criticile aduse in presa germana, vicepremierul grec a raspuns pe un ton surprinzator:
"Grecia a recurs la astfel de operaţiuni într-o măsură mai mică decât Italia".
Apoi a adus anumite reprosuri Germaniei pentru exploatarea din al doilea razboi mondial.
Au urmat apoi schimburi de replici in presa, cele mai interesante fiind sfaturile germanilor: grecii sa isi vanda insulele si sa se trezeasca mai devreme.

In tot acest timp au loc manifestari sociale in Grecia, mitinguri si greve impotriva reducerilor salariale si a masurilor luate de guvern si solicitate de UE.

Adevarul probabil e undeva la mijloc, se exagereaza si dimensionarea problemelor de catre presa dar nici liniste nu poate fi deocamdata.

E amuzant si in acelasi timp ofensator termenul introdus in presa financiara cu privire la grupul tarilor ce prezinta un grad mare de risc de neplata al datoriilor : PIIGS.

Darie

Linkuri:
http://www.dailyfinance.com/story/latest-legal-news-did-goldman-help-greece-defraud-the-bond-mark/19361619/

http://www.mediafax.ro/economic/italia-a-facut-eforturi-mai-mari-decat-grecia-pentru-a-ascunde-situatia-financiara-5611491

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-6990351-propunere-politicienilor-germani-pentru-grecia-vindeti-insulele-greci-falimentari-vindeti-acropole.htm

http://www.realitatea.net/sfat-nemtesc-pentru-greci--treziti-va-mai-devreme_703429.html

http://en.wikipedia.org/wiki/PIIGS

Catedrala Mantuirii Neamului

2010-03-02T22:35:00.006+02:00

"Biserica Ortodoxă Română speră ca la sfârşitul anului să poate începe lucrările de construcţie la Catedrala Mântuirii Neamului".
Pornind de la nume, cineva chiar crede ca o magaoaie ca aia o sa mantuiasca neamul romanesc? De aia se calca in picioare oamenii la fiecare sarbatoare pentru ca nu avem o catedrala de 110 m inaltime (30 de etaje)?
Oare cei 5000 de pelerini cum o sa parcheze in cele 250 de locuri de parcare subterane, ca doar nu o sa vina cu bicicletele la biserica in hainele de duminica?
Cele 11 hectare de spatii verzi desfiintate pentru a construi acest mastodont de beton oricum nu foloseau la nimeni. Cele 400 de milioane de euro necesare construirii oricum nu ajungeau decat pentru cativa km de autostrada sau pentru modernizarea catorva spitale, scoli sau chiar parcuri.
Ce ma linisteste pe mine este faptul ca suntem in Romania, si ca de pe foaie pana in realitate e distanta mare. Cei 6-7 ani preconizati de biserica ca necesari construirii se vor transforma in 50 si pana atunci o sa ne dam si noi seama (sau macar copiii nostrii) de ce avem cu adevarat nevoie.
O alta nelamurire a mea legata in general de biserici este de ce trebuie sa fie cele mai mari sau cele mai frumoase? Mandria nu e un pacat?

Let's do it Romania

2010-02-08T20:53:00.006+02:00

Am vazut anul trecut un filmulet despre o campanie care s-a desfasurat in Estonia in 2008. Acolo, niste oamenii si-au dat seama ca sunt prea multe gunoaie in natura si au decis sa-si curete tara. Dupa o ampla campanie au adunat 50.000 de oameni (la o populatie de 1.3 milioane) si au reusit intr-o singura zi sa-si curete tara.
Daca va uitati la filmuletul de prezentare o sa vedeti multe imagini familiare, chiar daca nu ati fost niciodata in Estonia (o simpla plimbare in Faget e de ajuns).

Acum se pare ca s-au gasit si la noi niste oameni cu initiativa care sa aplice in tara noastra solutia din Estonia. O sa fie destui care o sa spuna ca la noi nu se poate, ca n-ai cu cine, etc. Ei bine, eu zic ca se poate, si chiar daca nu o sa se stranga toate gunoaiele, macar o sa se atraga atentia mai mult asupra problemei si poate cativa o sa aiba ochi sa vada ca nu e bine sa arunci PET-ul, mucul de tigara (desi e mic, se descompune in 3-12 ani) sau masina de spalat/frigiderul in padure.
www.letsdoitromania.ro

Bicycle culture

2010-01-19T12:21:00.005+02:00

Am primit acum cateva zile un link spre site-ul acesta http://www.copenhagenize.com/. Este un blog care prezinta aspecte de zi cu zi din viata locuitorilor din Copenhaga (orasul cel mai bike-friendly din lume) si din alte orase unde oamenii au o cultura a bicicletei si a biciclitului.
Cultura bicicletei ar fi traducerea titlului. Sună forţat in romaneste, probabil pentru ca in romania lipseste cu desavarsire. Si pentru ca o poza face cat o mie de cuvinte, in poza de mai jos este ilustrata semnificatia alaturarii celor 2 cuvinte din titlu Primaria din Copenhaga a montat aceste bare pentru a ajuta biciclistii care asteapta la semafor. E un mic dataliu care arata cata atentie se da biciclistilor in alte parti ale lumii. Unii ar putea spune ca danezii sunt nebuni, ca n-au pe ce da banii, etc. dar acete mici gesturi (pe langa altele mai mari) rezolva niste probleme cu care noi ne confruntam zi de zi, si care noua ne consuma timp si energie in fiecare zi: traficul din oras, gasirea unui loc de parcare, poluarea, kilogramele in plus, etc.
Cyclingisgoodforyou este un alt blog interesant care prezinta experientele biciclistice ale contribuitorilor din 3 orase Europene: Vienna (Austria), Barcelona (Spania) si Turku (Finlanda).

2 stupid dogs

2010-01-08T00:01:00.002+02:00

McTaxa

2010-01-06T09:52:00.005+02:00

Ministrul Sănătăţii, Attila Cseke, propune introducerea unei taxe pe produsele de tip fast-food.
Inteleg ca exista taxe pe tutun si alcool pentru ca acestea dauneaza grav sanatatii, desi vinul consumat in cantitati moderate (150 ml pe zi) are efecte benefice. Dar sa pui o taxa pe produsele fast-food pe ideea ca acestea sunt foarte nocive pentru a aduce mai multi bani la ministerul sanatatii mi se pare o prostie. La fel se pot taxa sarmalele, carnatii, salamul, sau orice alte mezeluri, slanina, margarina, etc. De ce sa nu taxam toate alimentele care contin grasimi? La fel s-ar putea mari impozitul pe masini sau taxa de drum pentru ca datorita masinilor care circula pe drumuri se produc accidente si se maresc cheltuielile ministerului sanatatii.
Problema pe care o vad eu nu e consumul de fast-food ci lipsa miscarii. Atata timp cat sportul national al romanilor pe timp de vara e gratarul la iarba verde intre PET-uri, kilogramele in plus o sa fie o problema. Nu fast-food-ul e problema ci lipsa miscarii. Ritzi-pitzi ar fi trebuit sa incurajeze si sportul nu numai tineretul (a se citi eba). Pentru scoala primara, generala si liceu ar trebui introduse obligatorii 2-3 ore de sport care sa se si tina cu adevarat si nu sa fie sacrificate in favoarea orelor de matematica/romana. In facultate ar trebui incurajat mai mult sportul - 40 de minute de inot o data la 2 saptamani si asta doar in primul an nu e suficient.
Imi place fast-food-ul si nu cred ca aceasta e cauza obezitatii. De exemplu Don Gorske a mancat peste 23.000 de BigMac si are 1.87 inaltime si 83 de kg.
Pofta buna, eu ma duc sa-mi iau 2 Dublu Cheeseburger la oferta cu 10 lei.

la multi ani!

2010-01-05T23:35:00.001+02:00

Ultimul film al lui Chaplin

2010-01-03T20:43:00.006+02:00

E mult mai putin celebru decat "Pustiul", "Luminile orasului" sau "Dictatorul"(in aceasta ordine a preferintelor mele), insa filmul are cateva atuuri pentru care merita atentie. Este ultimul regizat de Charlie Chaplin, la varsta de 78 de ani(1967), avand chiar si o scurta aparitie intr-un rol secundar. Este singurul sau film color. Din coloana sonora face parte o piesa ce a devenit arhicunoscuta, compusa de Chaplin (era foarte comun ca muzica din filmele sale sa fie compusa de el insusi) si interpretata de Petula Clark: This is my song! : varianta instrumentala foarte populara aici si o inregistrare recenta dar foarte amuzanta aici.

Pentru cei care savureaza vintage-ul, apreciind forma si parfumul mai mult decat esenta si utilitatea "A countess from Hong Kong" va fi cu siguranta un film placut. O comedie cu un subiect simplu, cu happy-end, nu trezeste meditatie, doar relaxare. Distributia e surpriza.

Mai multe despre:
Charlie Chaplin: http://en.wikipedia.org/wiki/Charlie_Chaplin
Petula Clark: http://en.wikipedia.org/wiki/Petula_Clark

La multi ani cu sanatate!
Darie

Ceva nou... ceva bun

2009-12-10T12:10:00.000+02:00

Descoperita de Darie...

Proiectul Johannis

2009-11-26T11:37:00.004+02:00

Credeti in alianta PSD-PNL? Are Romania nevoie de proiectul Johannis unde (teoretic) vor converge doctrina de stanga cot la cot cu cea de dreapta? PSD zice ca nu va umbla la taxe pe timp de criza. Dar dupa aia ce se va intampla cu doctrina liberala?
Raspunsurile mele sunt nu, nu si praful fiindca nu vad dictatorul, balaurul, raul absolut in Traian Basescu asa cum vitupereaza alianta anti. Cred ca la televizor s-ar vedea pesti intr-un acvariu toata ziua si va fi mult mai rau.
Urmeaza cinci ani in care ne vom convinge, asta daca va castiga Geoana.
Voi ce parere aveti?

P.S.: daca se poate cat mai putin 'marinaru', (ceau)basescu si nutzi si cat mai mult argument. mersi.
embe

Eu cu cine votez?

2009-11-18T15:14:00.003+02:00

Mai sunt cateva zile pana la primul tur al alegerilor prezidentiale. Dezbaterile devin din ce in ce mai acute, candidatii isi joaca ultimele carti inainte de ziua Z.

Cum vad eu candidatii(in ordinea din sondaje):

Traian Basescu: am crezut in el in 2004, insa acum parca imi e rusine ca nu am reusit sa ii vad firea mincinoasa. Episoadele cu retragerea lui Stolojan, a jurnalistilor "rapiti" din Irak, a fugii lui Haissam, care se dadea bolnav prin spitale sunt suficiente ca sa ma determine sa renunt definitiv la a-i acorda incredere lui si partidului sau. Nu mai pun la socoteala incapatanarea cu numirea unui premier agreat de majoritate, fapt pt care FMI a amanat transa de imprumut ce trebuia acordata Romaniei.

Mircea Geoana: l-am vazut tot timpul destul de sters, cu o personalitate slaba. Om bun pentru munca, dar fara calitatile necesare unui lider adevarat. Il recomanda totusi experienta de ambasador in SUA, moderatie in declaratii, diplomatie. E tras in jos de unii membri ai partidului sau, din dezgust pentru care in 2004 a fost votat ca alternativa Basescu. Daca o sa intre in turul 2 cu Basescu o sa il votez.

Crin Antonescu: s-a aflat oarecum in umbra pana acum, neremarcandu-se in mod deosebit. Are, cred eu, cel mai bun discurs dintre candidati. Are avantajul de a nu fi fost implicat in afaceri dubioase si nu poate fi atacat. Un punct slab ar fi absentele dese din parlament. Cat despre viata lui personala, acuzele aduse de Basescu sunt de cel mai jos nivel. Dupa moartea sotiei si-a crescut copilul singur, locuind impreuna cu soacra. Il votez in turul 1.

Sorin Oprescu: candidatul inutil. As face pariu ca a fost impulsionat de Basescu sa candideze, pentru a lua din voturile lui Geoana. Altfel e de neinteles candidatura lui.

C.V. Tudor: candideaza ca sa nu fie uitat. Plaja lui de votanti isi doreste inca sa il vada pe lista, sunt curios cui va da voturile in turul 2. Dar parca nu lui Basescu.

Mai sunt si alti candidati, daca se mai face vreunul remarcat, va rog sa scrieti.

In concluzie, cred ca va castiga cel care intra in turul 2 impotriva lui Basescu.

Darie

De ce ma duc la vot

2009-11-14T20:02:00.005+02:00

Inainte de clasicul articol intitulat "Dar eu cu cine votez" as vrea sa explic de ce cred ca ar trebui sa mergem TOTI la vot.
Un motiv ar fi faptul ca daca nu ne place cum merg lucrurile in Romania sau cum ne reprezinta presedintele. Numai prin votarea altui presedinte se poate schimba acesta situatie (ar mai fi varianta revolutiei dar nu cred ca e cazul). La aceasta argumentare multi spun: "toti sunt la fel/cu cine sa-l schimb?/toti sunt hoti...". Sunt 12 candidati la presedintie si e nu cred ca sunt toti la fel. Studiati lista si vedeti care e diferit si care are un program "mai bun". Aici ati putea veni cu argumentul "Sunt doar 3 sau 4 candidati, restul nu au nici o sansa". La alegerile europarlamentare din vara prezenta la vot a fost de 27.67% adica in jur de 5 milioane din cei 18 milioanede romani cu drept de vot. Deci raman 13 milioane de romani (72.33%) care nu merg la vot si care ar putea alege lejer un presedinte din primul tur, oricare ar fi acela. Eu spun ca cei 72% dau o sansa oricarui candidat.
Am citit intr-un articol (nu-l mai gasesc) ca pe listele de sustinatori depuse de candidati ar fi 5 milioane de semnaturi. Daca nu vreti ca aceste semnaturi sa decida presedintele, mergeti la vot si votati. In 2004 un candidat avea un slogan foarte bun "Nu pot ei fura cat puteti voi vota!"

Dani

Arcade Fire

2009-11-10T12:03:00.001+02:00

... imi place

printre altele si : my body is a cage si intervention... Enjoy!

Curs gratuit de limba maghiara

2009-11-08T21:11:00.004+02:00

Un coleg de facultate a dezvoltat site-ul www.nebulo.ro pentru a da posibilitatea romanilor sa invete limba maghiara.
Avand in vedere faptul ca ne intalnim destul de des cu aceasta limba datorita trecutului Transilvaniei, a procentului de vorbitori de limba maghiara din Romania si, de ce nu, a excursiilor in tara vecina si prietena cred ca este o idee foarte buna acest curs. Au existat multe situatii in care mi-am dorit sa stiu maghiara sau macar sa inteleg cateva cuvinte si sper ca acest curs sa ma ajute sa ma descurc mai bine in urmatoarele mele intalniri cu limba maghiara.
Felicitari Laci pentru initiativa.

Recomandare site

2009-10-26T19:03:00.003+02:00

Site-ul www.lucrurigratis.ro da posibilitatea de a oferi in mod gratuit obiecte de care nu mai avem nevoie sau la care suntem dispusi sa renuntam ori de a primi lucruri oferite de altii si de care avem nevoie.

Sistemul functioneaza asemanator cu ebay-ul, printr-un fel de licitatie, doar ca nu se plateste... Se inscriu toti doritorii unui anumit obiect si la finalul "licitatiei" cel care il cedeaza hotaraste cui il va da.

Cand am auzit de site m-am gandit ca nu poate sa fie cine stie ce, dar oferta este una foarte diversificata: carti, haine, jucarii, piese auto, electronice... e ca la piata.

Felicitari celor care au gandit sistemul si mai ales celor care ofera lucruri in schimbul unor... sentimente.

Darie

Minunat

2009-10-23T10:59:00.005+03:00

....film: Everything is Illuminated. Soundtrack de exceptie Gogol Bordelo si ...piesa asta la care nu pot da embed. :D

Joburile pe timp de criza

2009-10-22T06:26:00.002+03:00

A venit criza si cred ca cel mai tare au simtit-o parintii mei, nu eu. Oameni care au trait alte vremuri, vremuri in care statul dicta cum sta treaba, cand jobul venea imediat dupa o scoala si care iti asigura un venit pentru o viata (nu discut calitatea vietii aici...). Vremurile s-au schimbat, companiile dicteaza aproape totul si am cam ramas fiecare pe cont propriu iar statul, sa fim seriosi, nu mai prea face nimic pentru a sustine clasa muncitoare si asta poate pentru ca am cam ramas fara productie proprie, am privatizat tot si importam acum totul pt ca deh, e mai 'ieftin' asa. Devenim vanzatori cu totii, fara sa ne dam seama, pentru ca nu ne ramane decat sa vindem sub o forma sau alta produsele si serviciile celor din afara (din nou, un subiect complex care nu isi are locul aici).

Eu lucrez intr-un domeniu care pare destul de stabil pentru moment, ba chiar mai mult, nu lucrez cu romani si am increderea ca acesti oameni constientizeaza ce e aia 'criza' si iau masuri pe termen lung, nu cu gandul la profitul de maine si poimaine... mai vedem.

Un exemplu concret de inteligenta romaneasca ar fi aventurile unui amic de al meu care a fost concediat de la o firma, apoi dupa vreun an si ceva chemat inapoi la aceeasi firma pentru ca nu se mai gaseau oameni capabili si dupa 3 luni concediat din nou, firma angajand pe cineva fara pic de experienta. Omul se mutase inapoi in Cluj special pentru jobul asta.

Cati dintre voi au fost aproape de a ramane fara job sau cati se tem ca asta se va intampla candva in viitorul apropiat? Exista alternative? In acelasi domeniu sau ar fi nevoie de o respecializare?

Care-i secretul sigurantei pastrarii unui job? Domeniul de activitate? Experienta?

Suntem prea tineri ca sa ne pese de pierderea jobului?

Nicu

Noi vs. Legea

2009-10-09T17:21:00.003+03:00

Azi m-am lovit din nou de o problema care ma frământa de ceva timp.
Problema e strâns legata de traiul în spaţiul carpato-danubiano-pontic si se refera la toate neregulile si măgăriile tipic româneşti de care ne lovim zi de zi, pe strada, in trafic, la ghisee, cand mergem in vacanta, etc.
Sunt de părere ca pentru soluţionarea unor probleme de la noi de pe meleaguri cum sunt: nerespectarea tuturor tipurilor de legi (e.g. Codul Rutier), aruncarea gunoiului pe unde apucam, prostul gust, mizeria, lipsa apei şi a săpunului, distrugerea bunului public si a celui privat (al altuia nu al nostru) huliganismul, acreala unor funcţionăraşi, soluţia o deţine fiecare prin adaptarea/modificarea comportamentului propriu. (Am uitat un exemplu de temelie - hoţia).
Reformulat ar fi ca putem prin autoeducare şi prin realizarea faptului ca un anumit aspect nu e normal, sa ne schimbam intrun anumit interval de timp comportamentul.
Pe de alta parte, unii mai în vârsta vin cu argumente de genul ca "nici neamţul nu s-a născut ordonat şi cu respectul la purtător" şi ca de fapt cu legea au fost civilizaţi. Eu aici zic, ca autorităţile, legea e "instabila", şi dacă omul insista o "modelează" după chipul lui.
Ca sa fiu scurt, ridic mingea la fileu în stilul consacrat al prietenului Darie şi va provoc la nişte păreri obiective, cinstite sa vedem exact unde ne situam.
Bineînţeles, am expus doar cei doi poli intre care pendulează pentru mine problema în momentul de fata.

Florin

Run Lola Run

2009-10-06T16:22:00.005+03:00

Historias de perdedores... (e si carte si film si flamenco si dub :P)

Vanatai?

2009-10-01T11:44:00.003+03:00

Vanatai...pentru ca toti le-am avut si vom mai avea...ca asa e in viata

P.S. Dedic piesa fetelor simpatice care cad cu bicicleta. :P

Seize the day...

2009-09-30T09:50:00.003+03:00

Din soundtrack-ul filmului Paris... I don't mind whatever happens...lalalala

Radio

2009-09-23T16:20:00.002+03:00

De ceva vreme am redescoperit radioul. De ce in masina nu putem avea optiunile astea? Cred ca in lista de la link-ul de mai sus fiecare gasim un post preferat. In alte tari posturile de radio se diferentiaza in functie de muzica difuzata, la noi majoritatea (KissFM, RadioZU, 21, ProFM, InfoPro, etc) par sa aiba acelasi CD. Se termina piesa pe un post si daca shimbi pe altul poti sa asculti piesa care tocmai s-a terminat.
Numai mie mi se pare ca principalele posturi de radio din Romania baga aceleasi (10-20) melodii? O exceptie ar fi Guerilla, dar in momentul in care iesi din marile orase nu se mai aude. Si EuropaFm mai are perioade de muzica ok.

Dani

Soferi de duminica

2009-09-20T21:32:00.002+03:00

Am avut impulsul sa scriu articolul asta de vreo 2 ori pana acum, dar numai azi am fost suficient de stimulat ca sa o pot face.

Fragment din trafic:

"Un claxon puternic mi-a rasunat in timpane. Oprisem sa dau prioritate unui autobuz care semnaliza sa iese din statie. Claxonul era al unu "jep" al carui sofer era absolut oripilat de gestul meu. Gesticula nervos si injura. Evident, nu m-am putut abtine si am intarziat plecarea cu vreo 10 secunde, ca sa aiba timp sa se calmeze, lucru ce l-a dus aproape de pragul nebuniei. Apoi a depasit la fel de nervos(cred ca nu au fost suficiente cele 10 secunde de stationare) si cand a ajuns intr-un drept a mai gesticulat cate ceva, impreuna cu pasagerii, eu raspunzand la fel de "politicos"."

Personajul conducator auto al "jep"-ului nu e un sofer obisnuit. E sofer de duminca. Era un baiat de maxim 20 de ani, iar ceilalti pasageri tot tineri, imbracati frumos(cred ca mergeau la o nunta). Probabil a primit masina parintilor si acum le arata celorlalti cum merge.

Cu toate ca in weekend e mai putin aglomerat orasul, mie mi se pare mult mai periculos decat in timpul saptamanii. Si pun asta pe seama soferilor de duminica, oameni care din diverse motive nu conduc in rest si nu mai au deprinderile normale pentru aceasta activitate si/sau au uitat buna parte din regulile de circulatie.

Pe langa tinerii iesiti cu masina parintilor, mai incadrez aici domnisoare timide care invata sa conduca, batrani care au uitat sa conduca si nu isi dau seama de asta, soferi care au consumat alcool la iarba verde.

Dintre obiceiurile lor cele mai curente se remarca: condusul foarte incet pe banda 2, nesemnalizare la schimbarea benzilor sau a directiei, neasigurare in oglinda la schimbarea benzii, nerespectarea indicatoarelor din intersectii, condus cu viteza foarte mare+ depasiri spectaculoase.

Concluzia? Soferi de saptamana, nu conduceti duminica!

O saptamana excelenta tuturor!

Darie

Iz de toamna

2009-09-16T11:39:00.002+03:00

Un vanticel racoros ... din nord...

Si pentru inceput...un "CADÓ"

2009-09-14T11:25:00.002+03:00

Intregalde - Lacul Iezer

2009-09-04T11:51:00.003+03:00

La sfarsitul lui iulie, intr-o sambata, am facut impreuna cu Florin o tura pe langa casa, prin Apuseni cu bicicletele.
"Dis de dimineata" (pe la 12:30) am incarcat testoasa cu bicicletele si la ora 13:00 eram in Galda de jos (cam 20 de km din Aiud pe E81, spre Alba Iulia), puctul de pornire al traseului.
Am trecut prin Cheile Intregalde unde niste concetateni frigeau carnea pe gratar asa ca ne-am vazut de drum fara a face pauza. Invinsi de caldura si inspirati de un grup de copii care si-au facut un baraj in apa, ne-am racorit si noi un pic in vale. In satul Intrgalde am oprit la punctul de informare turistica dar din pacate era inchis sambata la ora 14:00. Oare la ce ora s-au gandit ei ca trec turistii pe acolo? Luni dimineata la 9?
In satul Necrilesti, traseul marcat dupa care mergeam urca cam brusc pe deal.
Am apelat la intelepciunea localnicilor care ne-au asigura ca este un drum mai bun "un pic mai sus" si am ajuns pe drumul acesta:
In varful dealului, o ciurda de vite ne-a salvat de cautarea traseului, si cu bunavointa ciurdarului eram "back on track". Am trecut pe langa o superba herghelie de cai si am fost fugariti de cativa caini ciobanesti.
Intr-un final am ajuns la lacul Iezer, ultimul obiectiv al traseului.
De la lac urmeaza o coborare mai periculoasa unde personal am facut cunostinta cu pamantul, apoi cu 100 de metri inainte de inceperea drumul asfaltat Florin s-a ales cu o pana. In momentul acela ne-am dat seama ca nu aveam camera de rezerva asa ca am vulcanizat camera "bolnava" pe loc urmarind procedura ISO implementata si testata cu un an in urma.
A urmat un sprint de aprox 25 de km prin Ighiel, Ighiu, Cricau pana in Galda de Jos unde ne astepta testoasa.
In total au fost 75 de km pe care i-am facut in aproximativ 7 ore. Harta traseului:

Sleep all summer

2009-08-22T22:29:00.004+03:00

Excursie la mare

2009-08-19T17:08:00.004+03:00

La inceputul lui august am facut o excursie de cateva zile la Marea Neagra impreuna cu 2 prietene. Am pornit seara la 22:15 din Cluj-Napoca pentru a evita traficul de pe soselele patriei, am calatorit pe drumuri nationale pentru a evita capitala pe traseul Cluj - Tg. Mures - Brasov - Ploiesti- Urziceni - Slobozia - A2 - Constanta - Costinesti. La ora 9 dimineata am fost in Costinesti - statiunea tineretului. Sincer, trebuie sa recunosc ca prima impresie a fost dezolanta. Plaja arata mai rau decat acum 7 ani desi a fost renovata cu ocazia inundatiilor din 2004. Pe langa marea de oameni care se inghesuiau pe ceasafuri, printre sezlonguri si gunoaie, mai erau chiciurile de pe fleoastar (cred ca asa se scrie) si, cireasa de pe tort, niste masinute umplute cu boxe circulau pe aceeasi alee si te anuntau ce pseudo-artisti o sa fie in seara respectiva in minunatele cluburi-discoteci din statiune.
White Horse-ul a ramas la fel de frumos. Am avut parte de un concert Compact si de un Thunderstruck de vis. Am si luat bataie la ping-pong de la un adversar special dar asta datorita faptului ca lumina nu era prea buna.
Un alt obiectiv a fost aquaparc-ul din Mamaia. Am pornit dimineata sa ne bucuram o zi intreaga de topogane. N-am intrat bine in Mamaia si portmoneul era mai usor cu 15 lei (taxa de statiune + parcare). Ne-am postat la coada de la intrare (evident ca era o singura casa deschisa), s-a deschis si a 2-a casa cand eram deja mai mult de 30 de oameni la rand, am fost indrumati spre aceasta, am vrut sa platim cu cardul intrarea (60 de lei de persoana) dar la casa respectiva nu functiona aparatul desi era afisata sigla Visa/Mastercard. Dupa plata taxei de intrare am fost perchezitionati ca la meci la stadion pentru a nu introduce alimente si bauturi (de orice fel) in incinta - scopul fiind de a face vanzare la terasele din aquaparc. Am fost placut surprins ca preturile la respectivele terase nu erau exagerat de mari (aprox 10-20% in plus fata de plaja) si de faptul ca erau sezloange la dispozitie, incluse in pretul din intrare, prin fata carora se perindau chelneri de la terase dornici sa te serveasca cu bunatati. Servirea a fost de nota 10, aici s-au facut progrese notabile.
Incantati de litoralul romanesc am decis sa vedem ce ofera si vecinii nostri de la sud. Am plecat spre Albena. Prima impresie a fost negativa, legata de vamesi (cred ca erau bulgari desi vorbeau si romaneste). A doua impresie de asemenea negativa legata de starea drumului, desi au un punct in plus pentru ca nu era deloc aglomerat. Ajunsi in Albena am intrat in statiune, a inceput ploaia, am gasit un loc de parcare cu vedere la mare. Aici au disparut impresiile negative si ne-am decis sa mergem pe plaja. Nu prea se poate compara plaja de la Albena cu cele din Romania, nici calitatea apei - desi nu sunt decat 70-80 de km - avem de invatat la capitolul asta. O alta chestie neplacuta a fost faptul ca taxa de statiune nu se putea plati cu cardul sau cu lei. Asa ca am fost nevoiti sa cautam un hotel cu exchange, de unde sa cumparam 5 leva (cam 12.5 lei) pentru a plati taxa.
De pista de biciclete din Vama Veche nu o sa zic nimic.
Exista si locuri unde poti sa stai linistit pe plaja si sa auzi marea daca nu-ti place inghesuiala. Plaja din Saturn arata ok, si la Costinesti in zona dinspre epava e frumos. Acolo poti sa stai linistit la plaja.
La intoarcerea spre casa am ales traseul care include cele 2 autostrazi ale tarii. Pe A2 nu functioneaza toaletele din spatiile de odihna, si am fost indrumati de cel care se ocupa de respectiva parcare sa folosim zidul din spatele toaletei. Pe centura Bucurestiului se lucreaza. A1 a fost lungita cu 15-20 de km. Incantati de faptul ca am parcurs 400 de km 5 ore si jumatate am decis sa mergem si pe Transfagarasan. La Vidraru era acceasi aglomeratie ca si anul trecut. Drumul a fost reparat in unele portiuni. La Balea aglomeratia era mai mare, probabil datorita faptului ca era duminica. Peisajele sunt la fel de spectaculoase. La Balea Cascada n-am mai oprit.
Concluzia ar fi ca poti sa te simti bine si la noi la mare si ca ai ce vizita si la noi in tara, depinde ce cauta fiecare. Evident ca in orice lucru bun poti sa gasesti si defecte, daca n-ar fi asa n-as avea de lucru.

Dani

Vers si muzica - mailul I catre profa de franceza (traducere)

2009-07-13T13:46:00.008+03:00

"...
Muzica ta e magnifica si stiam asta dinainte pentru ca am ascultat atatea fragmente memorabile la curs (scriu ascultand Pierre Perret - Lili). Singura piesa de pe CD pe care o cunoasteam este La confession.

Ti-am atasat Maria Tanase - Malédiction d'amour, un fel de Edith Piaf a Romaniei pe care am descoperit-o doar in ultima vreme (a cantat si cateva piese in franceza). E folclor, stii, si e din nefericire previzibil ca amorul liber nu e inscris tematic in repertoriu. In Aseară ți-am luat basma, traducand o strofa (Hier soir je t'ai pris un fichu/ Mais tu ne le portes pas aujourd'hui. / Lequel qui te prendrait un autre/ Fais-lui se déchirer de même façon!), vei remarca aceeasi drama. Totusi, exista si piese la fel de efervescente, fara tragedia amorului chinuit (Bun e vinul ghiurghiuliu sau C'est bon, le vin rouge).

Iti spuneam ca ascult multa muzica in limba engleza. Ma gandesc imediat la doua motive: cultura pop americana foarte influenta pe vremea copilariei mele si impotenta muzicii romanesti. Toate astea imi provoaca o mica criza de identitate muzicala acum, dar alta data pe tema asta. Acum as incerca sa definesc relatia mea cu muzica romaneasca.

Inainte de revolutia romana (aveam 7 ani pe vremea aia), timp de 30 de ani, principalul gen muzical era muzica usoara (mot-à-mot: musique facile). Un exemplu, aici. Era cea mai televizata si populara muzica de la noi. Dar era falsa (aceleasi povesti naive si stupide), standardizata, cu o productie melodica in genere proasta, deci fatalmente usoara. Cu toate astea multi tineri de pe vremea aia au imbratisat folkul si rockul care insa s-au stins incetisor inspre ultimii ani de comunism. Cea din urma a fost muzica noastra 'adevarata', care vorbea si despre oameni reali cu probleme reale, era sincera si de calitate decenta, desi handicapata de un element esential: libertatea deplina de expresie. Nu sunt un mare fan al genului, doar Timpuri Noi au ramas printre preferintele mele actuale, cu cateva piese. Imi mai amintesc de cateva trupe decente de dupa 90 ca Sarmalele reci sau Vank.

Artiste ca Maria Tanase, Aura Urziceanu, Romica Puceanu sau Anca Parghel nu sunt foarte cunoscute dupa '90 si aproape uitate cand, in adolescenta, imi atingeau sensibilitatea muzicala casetele audio, MTV, Atomic si radioul. Acum ma fascineaza.

Cantaretii contemporani nu-mi ofera foarte multe in momentul asta. Ascult cateodata (rar, e drept) jazz romanesc, muzica tiganeasca (un grup extraordinar care a cantat la Flagey), Kumm (un grup de pop-rock care a scos un singur album in lb romana) si Ada Milea(o artista fantastica si deosebita - aici si aici). Ahh, si recent incep sa descopar opera - un cantec interpretat de Angela Gheorghiu.

A fost un exercitiu bun. Dar, cu toate astea, ascult mai multa muzica in limba engleza care e inca si mai diversificata. Iti spuneam ca ascult mai degraba o specie de pop decat rock. Ar fi adevarat, poate, daca nu punem The Velvet Underground si Lou Reed. Dar asta intr-un episod urmator daca interesul e inca acolo.

Te pup,
Bogdan

..."

Tour de France

2009-07-05T13:49:00.003+03:00

Primele mele amintiri despre Tour de France nu sunt despre Lance Armstrong sau Jan Ullrich sau despre ceva anume legat de ciclism. Sunt despre niste dupa-mese de vacanta de iulie cand adormeam la TV privind peisajele Frantei si ascultam (la inceput mai putin initiat, apoi mai cunoscator) discutiile a doi baieti de la Eurosport. Cred ca vreo 2-3 ani nici nu am stiut cum se numesc. Erau doar aia doi de la Eurosport care comenteaza Turul Frantei.

N-am auzit pe nimeni sa zica ceva de rau despre Radu Banciu sau Radu Naum. Toata lumea vorbeste cu respect despre comentariile lor, care faceau din competitia ciclista un serial placut de urmarit, de unde aveai de invatat, pe langa chestiuni specifice daca erai interesat, si multa cultura franceza, celor doi placandu-le sa "bata campii", intr-un mod cu totul fascinant. Era ca o emisiune TV de cultura la o ora accesibila.

De anul acesta(dupa 11 ani de continuitate), comentariul Turului il fac alti doi jurnalisti, care incearca, trist, sa ii inlocuiasca pe cei doi. Au ramas totusi de vazut aceleasi strazi perfect asfaltate in peisaje montane, sate cochete si ciclistii care le strabat, dar care si ele ne fac sa ne gandim cat de departe suntem de civilizatia occidentala.

Se mai schimba timpurile.

Darie

Resurse:

Explicatia lui Radu Banciu: http://www.trilulilu.ro/viking17312/597646401100e4
Petitie online, unde am avut placerea sa gasesc prieteni printre semnatari: http://www.petitieonline.ro/petitie-p60953048.html

Salariile bugetarilor si greva CFR-istilor

2009-07-02T13:38:00.006+03:00

Ca bugetul de stat are probleme serioase nu mai constituie o surpriza pentru nimeni. Intarzierile platilor au inceput cu alocatiile pentru copii(pana la 2 saptamani intarziere), salariile profesorilor(8 zile intarziere la Univ Babes Bolyai in luna iunie), ale asistentilor sociali, ale cfr-istilor etc. Probabil sunt mai multe categorii. Toata lumea se oripileaza, mai mult sau mai putin; evident e neplacut.

Dar de aici pana la a bloca din senin circulatia trenurilor mi se pare o cale lunga. Ieri, in mai multe judete impiegatii au declansat o greva spontana care a durat doua ore. Trenuri de calatori si de marfa au fost blocate in garile in care se aflau la momentul respectiv, fara ca cineva sa fie anuntat anterior despre asta. Oricum o calatorie cu trenul dureaza mai mult decat e normal. Sa adaugi doua sau mai multe ore este extrem de neplacut si revoltator.

Oare cum ar reactiona persoanele respective daca li s-ar spune ca de maine nu mai e nevoie sa vina la munca? S-ar multumi si cu o intarziere de 2 zile, poate chiar 10. Oricum s-au facut multe disponibilizari la CFR asa ca ar trebui sa fie usor de gasit inlocuitori pentru ei.

Hai baieti CFR-isti, paleta in cui si treceti la agricultura, ca acolo o fi mai lejer!

Darie

P.S. In Republica Moldova sunt intarzieri la plata salariilor de cateva luni de zile.

Despre Mall-uri

2009-06-29T00:18:00.002+03:00

Am citit un articol al "cercetatorilor americani" ce prezinta o situatie a mall-urilor din SUA in aceasta perioada, unele fiind gata sa isi inchida poarta, altele functionand fara probleme.

Exprim aici o problema la care m-am gandit de mult. Sunt sau nu mall-urile romanesti profitabile? In ultimii ani s-au deschis in mai toate orasele mari unul sau mai multe. Cu toate ca acum lucrurile nu merg grozav nicaieri, noi proiecte de acest fel sunt lansate.

Cine sunt cei care fac mall-urile sa supravietuiasca? Sunt romanii interesati sa isi cumpere haine, parfumuri, pantofi de firma in asa masura incat din salariul mediu net de 1300 lei lunar sa aloce o pondere atat de mare pentru cumparaturi in aceste magazine? Sau cei cu salarii mult peste medie cumpara mult, incat sa compenseze absenta celor mai saraci?

Ca si prezenta, atat saracii cat si bogatii se plimba prin mall. Chiar daca mananca doar o inghetata, dupa-amiaza la mall a ajuns sa intre in obisnuinta multora, insa socializarea nu e suficienta pentru a le face profitabile.

Astept opinii, poate e cineva mai in tema.

Recomandare film - Anticristul

2009-06-14T23:14:00.003+03:00

Controversat film al festivalului de la Cannes in 2009. Creat de un scenarist-regizor aflat intr-o mare depresie: Lars von Trier, care si-a pus intrebarea daca va mai putea regiza vreodata un alt film. Imaginile poate prea socante ascund simboluri greu de descifrat.

Intr-o interpretare la prima vedere a filmului, subiectul pare banal: un cuplu care isi pierde copilul intr-un accident stupid se retrage la o cabana in padure pentru a-si reface moralul grav afectat.

La o privire mai atenta se ivesc cel putin doua indicii: cele doua personaje principale nu au un nume explicit in film; padurea unde se retrag se numeste Eden. Cea mai plauzibila interpretare mi s-a parut simbolizarea unei intoarceri a lui Adam si Eva in Rai. Privind filmul din acest unghi, scenele, unele de o duritate iesita din comun si de o expresivitate extrema, altele aparent prea fanteziste(o vulpe care vorbeste) incep sa devina de inteles.

Chiar daca numele este unul impresionant, scenariul nu mi s-a parut sa lezeze in vreun fel crestinismul sau biserica si nu cred ca poate fi privit altfel decat fictiune.

Este nerecomandat minorilor si celor prea fricosi.

Vizionarea acestui film mi-a provocat durere de cap, frica si meditatie, dar a meritat.

Resurse:

http://www.imdb.com/title/tt0870984/

http://www.antichristthemovie.com/?language=en

Darie

Trascau si Valea Ariesului

2009-06-09T14:22:00.001+03:00

Marti si miercuri (21 si 22 aprilie) am facut impreuna cu Florin o tura cu pornire din Aiud in Muntii Trascau cu retur pe valea Ariesului.

Ziua 1: Aiud - Ramet - Ponor - Mogos - Abrud - Campeni.
De la Aiud pana la Ramet e o urcare de 20 de km pe drum judetean (cred) putin circulat de masini. Dupa un mic popas la Izvorul din Ramet

drumul ocoleste varful Pleasa (1250 m) si merge relativ pe curba de nivel pana in Ponor. De aici este o panorama superba asupra Cheilor Rametului.

Din Ponor se coboara spre Geogel pe drum forestier apoi e o urcare si coborare spre Mogos. Drumul merge pe o vale prin cateva sate aproape parasite. In Mogos se urca pana la marginea rezervatiei Poiana Narciselor de la Negrileasa apoi urmeaza coborare pana in Abrud si mai departe spre Campeni unde am innoptat la o pensiune (Rivaly). In total 94 de km, 7h 30m de pedalat efectiv cu o viteza medie de 12.5 km/h.

Ziua 2: Campeni - Buru - Aiud.
Coborare pe valea Ariesului, pe traseul mocaniteti pana la Buru. Traficul nu este foarte aglomerat, nu sunt tir-uri, si peisajele sunt superbe. Din Buru drumul urca incet pana in Coltesti. Aici am mancat la o pensiune deosebita - Conacul secuiesc.

Apoi urmeaza o coborare prin Cheile Aiudului. Total 96 km.
Harta traseului:

Dani

Eu cu cine votez?

2009-06-04T02:27:00.003+03:00

Campania electorala pentru alegerile europene parlamentare ne prezinta multi candidati second hand. Oameni care nu au reusit pozitii importante pe plan intern se afiseaza acum ca buni pentru Parlamentul european.

Scurta trecere in revista(superficiala si subiectiva):

PDL:

Stolojan - vesnicul outsider, Monica Macovei-prea contestata de toti ca sa nu fie adevarat, Sebastian Bodu - si-a demonstrat valoarea la ANAF, Rares Niculescu - nu se poate sa faci scandal intr-un bar cu lautari daca ai pretentii de parlamentar.

De verificat: Cristian Preda- pare un profesionist, Iosif Matula- un cv ciudat de modest, nu stiu care au fost criteriile nominalizarii lui pe locul 6.

PSD:

Titus Corlatean, Adrian Severin, Rovana Plumb - actuali europarlamentari, experienta acumulata poate fi utila intr-un nou mandat. Daciana Sarbu - un fel de Udrea. Catalin Nechifor - omul "subtire" plasat in fata in lista PSD.

PNL:

Norica Nicolai- "doamna de fier" mi se pare compromisa si tot mai stearsa de la scandalul cu nepoata incoace.De remarcat: Renate Weber si Adina Valean - actuali europarlamentari, respectabili. Csibi Magor, europarlamentar activ, trecut pe loc neeligibil. Ardelean Ben Oni si Ovidiu Silaghi - considerente care imi scapa pentru care au fost plasati pe locuri in fata. Surprinde si nenominalizarea lui Daniel Daianu.

PRM: Vadim-Tudor & Gigi Becali- reuniti, au devenit puternici.

UDMR: Laszlo Tokes mi se pare cam radical pentru a ocupa primul loc pe liste.

(Am luat in calcul numai partidele care teoretic au sanse de a trece pragul electoral)
Daca la alegerile pentru Parlamentul Romaniei am avut de unde alege candidati independenti, de data asta stam prost: doar doi candidati, dintre care unul este EBA, iar celalalt, pt mine, un necunoscut.

Din nou, intrebarea fireasca, eu cu cine votez?

Darie

Praga

2009-05-24T13:30:00.023+03:00

Cu doua saptamani in urma am facut o mica excursie Cluj-Napoca – Viena – Praga. Dupa o plecare dis-de-dimienata din Cluj, o pauza pe malul Dunarii in Budapesta si multumita lui Marcelino (gps-ul imprumutat de la Dan), pe la ora 14:00 am ajuns in Viena (716 de km). Capitala imperiului Austro-Ungar m-a impresionat din nou prin frumusete si civilizatie.

Castelul Schönbrunn

Am dormit la granita Ungariei cu Slovacia si a doua zi am ajuns la Praga (350 km).
Orasul de pe malurile Valtavei este superb. Labirintul de stradute, bisericile, podurile, pietele, castelul te fac sa umbli fascinat, sa te pierzi si sa regasesti drumul. Doar hoarda de turisti veniti din toate colturile lumii pentru a se bucura de oras si berea ceheasca(locul 1 in lume la consumul de bere raportat la nr de locuitori - 156.9) te fac sa mergi mai departe.
Piata centrala are ca element de atractie un ceas astronomic pe care numai ora nu se poate citi si care se animeaza atunci cand ceasurile normale indica ora fixa. 4 statuete intruchipand vanitatea (om cu o oglinda), lacomia (evreu cu o punga cu bani), moartea (un schelet cu un clopot) si necredinta (turc cu turban) iti arata ca ti-a venit timpul in timp ce cei 12 apostoli defileaza la doua gemulete.
Castelul din Praga este atractia numarul 1 impreuna cu podul Karl care duce la el.

Transportul in comun se desfasoara in principal cu tramvaiul, desi sunt si 3 linii de metrou pentru a ajunge in cartierele mai indepartate.
Praga este un oras care trebuie vizitat si revizitat.

Dani

Sa radem de criza

2009-05-20T23:19:00.006+03:00

by the courtesy of Monix.

1 mai la munte

2009-05-05T22:56:00.011+03:00

Impreuna cu doua prietene am profitat de weekendul prelungit si am hotarat sa mergem la o pensiune in Garda de Sus, judetul Alba, la aer curat si miscare pe munte. Dupa vreo 2 ore si jumatate de mers cu masina am ajuns la pensiune. Ne-am debarasat de bagaje si am pornit cu masina pe drum, trecand de partia de schi de la Arieseni am ajuns la un indicator care ne anunta ca sunt 800 de metri pana la Groapa Ruginoasa.Am abandonat masina si am pornit prin padure pe langa un parau de munte,printre stanci,palcuri de flori iesite la soare,langa peticele de zapada care se incapatanau sa reziste in ciuda caldurii si am ajuns la o poiana larga.

Este imprejmuita de padure insa in fata se casca un hau imens pe care l-am admirat de langa margine,o groapa fara fund care inghite nesatioasa pamantul si scoate la iveala o intreaga paleta de culori.Am ramas impresionat si o poza nu e suficienta pentru a exprima maretia peisajului.

Ne-am intors la pensiune dupa ce am motait un pic la soarele generos si conform traditiei de 1 mai ne-am apucat de prajeli la gratar.
A doua zi ne-am pus de acord sa mergem la Scarisoara.Am luat-o din loc si dupa ce am trecut de Pestera lui Ionele, la aproximativ 2 km am inceput sa urcam pe traseul semnalizat. Dupa vreo doua ore de mers am ajuns la pestera, unde am avut ceva de asteptat pentru ca erau multi turisti la rand, pe langa romani fiind si nemti si englezi.Vorbind cu doamna de la caserie am aflat ca au avut zilele acestea cam 800 de persoane pe zi,un numar insemnat de oameni care au dorit sa vada ghetarul din pestera Scarisoara.Am inceput sa coboram si am simtit temperatura care scadea pe masura ce ne apropiam de intrare.

Ne-a intampinat un bot de rechin sculptat de natura,masiv si fioros, apoi coborand un pic am ajuns spre capatul pesterii unde am vazut o multime de stalagmite care straluceau in lumina blitzurilor.O adevarata minune a naturii.

Pestera este mult mai mare insa accesul turistilor este restrans la sala mare, doar speologii putand ajunge mai departe. Ne-am intors pe acelasi traseu fugariti de o repriza de ploaie.

Ultima zi, duminica, am pornit spre Coiba Mare, o pestera cu o intrare uriasa care este inundata pe jumatate in perioada dezghetului si a ploilor.

Am incercat sa patrundem prin galerie insa nu prea aveam echipament asa ca ne-am intors pe drumul de langa pestera si inaintand pe Valea Gardisoarei am cautat si Ponorul Coiba Mica, locul unde apa vaii dispare sub stanca masiva

si urmand aproximativ 2.5 km de galerii sapate sub munte apare din nou la suprafata in Izbucul Tauz. Aici, in 2002 si-a pierdut viata un scafandru speolog polonez care a ajuns la 80 de metri adancime sub munte, prin galeriile incalcite si periculoase. Este considerat cel mai adanc izbuc din Romania. Am ajuns la el murati de o ploaie mocaneasca insa fericiti ca putem admira frumusetea salbatica a peisajului. In partea dreapta am gasit si o mica placa comemorativa pe care era trecut numele speologului polonez.

Astfel s-a incheiat un weekend frumos in Apuseni. Am ajuns acasa cu planuri in gand de a reveni si ajunge la alte locuri frumoase din zona.

Daniel

Alba Iulia

2009-05-02T19:12:00.009+03:00

Orasul despre care pana acum se auzea numai de ziua nationala, incepe sa se faca simtit tot mai des in presa. Cei care conduc acest oras cred ca au mizat pe singurul atu pe care il aveau fata de orasele mai mari din judetele apropiate(Cluj, Sibiu, Targu Mures): bogatia istoriei si cetatea medievala, excelent conservata.

De ani de zile s-a lucrat la restaurarea cetatii construite in secolul 18 si care a servit drept garnizoana imperiului habsburgic. A venit momentul in care sa se si poata exploata turistic(la un nivel ridicat) aceasta cetate. Sigur ca e putin deranjant ca dna Udrea isi cam asuma meritele inaugurarii, dar e un fapt pur maginal.

Marketingul care se face simtit, prin promovarea la TV si ziare este unul agresiv si dupa parerea mea binevenit. Investitiile in publicitate sunt relativ minore, comparativ cu costurile enorme ale restaurarilor facute, insa impactul sunt sigur ca va fi unul foarte pozitiv. A fost introdus un eveniment zilnic, sper permanent, de schimbare a garzii, in fata a trei dintre portile cetatii(cu cai negri si soldati in uniformele armatei habsburgice). Saptamanal(sambata), sau la ocazii deosebite, se trag salve de tun, folosind chiar armele medievale, creand o atmosfera de epoca. Muzeul de istorie contine multe obiecte de valoare si poate fi considerat ca unul din cele mai bune din tara.

Totalul turistilor care au fost cazati anul trecut in Alba Iulia a fost de 26 000 de persoane. Muzeul l-au vizitat 50 000. Potentialul ar trebui sa fie foarte mare, daca tinem cont ca la Bran merg anual 800 000.

Sa fie intr-un ceas bun!

Darie

P.S. :

Inainte de restaurare:

Dupa restaurare:

Articole in presa:

http://www.jurnalul.ro/stire-eveniment/soldati-habsburgi-de-ziua-cetatii-505668.html

http://www.tvr.ro/articol.php?id=61863

http://www.romanialibera.ro/a143292/cetatea-vauban-scoate-alba-iulia-din-anonimat.html

Tacerea mieilor

2009-04-21T21:04:00.009+03:00

Locatia: targul unui orasel de provincie.
Data: sambata Pastilor.
Ora: spartul targului.

In orasele resedinta de judet mielul se gaseste mai ales in supermarket, ambalat elegant in caserole de polistiren, la tara il iei direct din staulul oilor, iar in oraselul nostru se cumpara din targ.
Neobisnuit(pentru mine) e faptul ca in targ functioneaza si un abator ambulant, care pentru numai 8 lei se ocupa de sacrificarea bietului animal. Bineinteles, pielea o iau tot ei, la fel si intestinele, pe care le vand unor persoane interesate de astfel de delicatese(nu e gluma, se face tocanita).
Un singur element ne poate face sa ne dam seama ca suntem in anul 2009(nu sunt daciile 1300 cu remorca si nici hainele targovetilor, acestea respecta intru totul clasicul-nostalgic al anilor ''80). E aparatul pentru asomat. (Nu stim ce inseamna asomat? E procedeul prin care un animal este ametit inainte de a fi omorat, conform reglementarilor UE) Apartine medicului veterinar, care e extrem de mandru de el si explica tuturor clientilor cum functioneaza, garantand ca la 70 de amperi mielul nu o sa poata sa strige. Un afis lipit pe cortul-abator arata ca examenul sanitar-veterinar e gratuit. Deci risk-free.

Concluzia mea: cu toate ca la prima vedere pare socant, nu e asa de rau...

Cei sensibili la culoarea rosie sa nu priveasca mai jos.

Fotoreportaj:
1. O grea asteptare:2. Loc de baut adalmasul:
3. Aproape de esafod:
4. Asomatorul:5. no comment:

6. Butcher(after hours):

7. Cumparatori de piei si matze:

Asta e tot,
Darie

Critical Mass

2009-04-03T15:48:00.004+03:00

Sambata trecuta a avut loc a 19-a editie a Marsului biciclistilor.
Mai multa lume a intrebat ce-i cu noi, ce vrem? Ideea cu marsul biciclistior vine de aici si este un efort de a promova mijloacele alternative de transport (nemotorizate) şi de a atrage atenţia asupra problemelor de siguranţă a celor ce folosesc forme de transport nemotorizate atunci când sunt nevoiţi să împartă drumul cu traficul motorizat.
Filosofia generală din spatele acestui eveniment este exprimată în sloganul „Noi nu blocam traficul; noi facem parte din trafic.”

La Cluj-Napoca se desfasoara in ultima sambata din fiecare luna si sunt invitati toti biciclistii.
Legat de acelasi subiect, se pare ca primaria (vezi punctul 8) va amenaja cateva piste de biciclete care sa lege principalele cartiere ale Clujului.
Spor la pedalalt!

Dani

Ora pamantului

2009-03-27T10:20:00.004+02:00

Sambata, 28 Martie 2009, intre 20:30-21:30 lumina va fi stinsa de milioane de oameni din toata lumnea, din Sydney pana in San Francisco.

Ingineru spunea ca nu se salveaza nimic in ora asta si ca e o ipocrizie. Probabil multi se vor folosi de prilejul asta pentru a fi ipocriti, pentru a se arata ecologisti, pentru a castiga voturi sau simpatii.

Ideea pe care o vad eu in spatele acestei actiuni e de a atrage atentia asupra unor lucruri pe care le facem fara sa ne gandim la consecinte: becul care sta aprins degeaba, apa care curge la robinet fara a fi necesara, televizorul care merge fara sa ne uitam (ascultam) numai pentru ca asa ne-am obisnuit, calculatorul pe care il lasam pornit numai pentru ca dureaza 5 minute sa poneasca, paharul nou de plastic pe care-l folosim pentru fiecare cafea/ceai pentru ca ne e lene sa-l refolosim pe acelasi pe parcursul unei zile, mucul de tigara aruncat pe jos, PET-ul care se dezvolta fara probleme in orice ecosistem si la orice altitudine, etc. Sunt doar cateva exemple. Unii spun "Eu consum, eu platesc!". Problema e ca si eu platesc pentru ca traim in acelasi mediu, si poluarea ne afecteaza pe toti. Cele 10 pahare de plastic folosite pe parcursul unei zile inseamna de 10 ori mai multe deseuri, adica de 10 ori mai mult gunoi care ma afecteaza si pe mine.

Ca o coincidenta, maine de la 20:45 joaca echipa nationala de fotbal, si asta probabil ii va face pe multi sa ignore "ora pamantului". Nu zic sa nu se uite lumea la meci sau sa renuntam la televizor, calculator, apa calda, becuri, etc. ci doar sa ne gandim la ceea ce putem face zi de zi pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

Dani

Antimitocanie

2009-03-23T13:41:00.009+02:00

"Il recunosti usor dupa maneaua care il anunta ca este apelat pe telefonul mobil, dupa lantul gros ce-i cuprinde grumazul, dupa gelul din cap si perciunii ingustati pana la ridicol sau dupa tricoul fake cumparat din en-gros, pe care este scris gresit numele unui brand celebru.

Ruda foarte apropiata cu badaranul de cinematograf, taranul de mall isi paraseste adapostul in deosebi seara, mai ales sambata si duminica, pentru a se recrea, unde altundeva decat la mall.

Mascul alfa de felul lui, vorbeste tare, gesticuleaza mult, cele 2 beri baute acasa fiind mai mult decat suficiente pentru a se face remarcat."

- fragmente din Atlasul de mitocanie urbana -

by the courtesy of Radio Guerilla.

Centrul unei statiuni romanesti

2009-03-15T21:18:00.005+02:00

Cunoscuta de mai bine de 200 de ani pentru apele sale minerale, statiunea Borsec arata cam asa: vile considerate monumente arhitecturale ramase in paragina, chiar in partea pietonala a micului oras, izvoare care se irosesc, neavand nici macar robinet, construite sub foisoare cu acoperisuri subrede, in conditii de igiena specifice evului mediu.

Zona in care se afla statiunea, este una cu potential si promovata corect, ar putea deveni una extrem de vizitata, atat de oameni veniti pentru proprietatile curative ale apelor minerale dar si de altii, probabil satui de Valea Prahovei si Mamaia.

Infrastructura judetului Harghita este una mult ramasa in urma celorlalte regiuni ale tarii(de parca ar fi foarte buna in alte zone!). Parlamentarii UDMR au preferat sa lupte pentru drepturi fictive, gen universitati in limba maghiara si placute bilingve, in loc sa se straduiasca sa promoveze aceste locuri.

O posibila solutie: conform site-ului mfinante.ro grupul Romaqua, firma producatoare a apei minerale Borsec afiseaza pentru anul 2007(ultima raportare disponibila public) o cifra de afaceri de peste 328 milioane RON si un profit de aproape 30 milioane. Rezulta un impozit pe profit de circa 1.5 milioane Euro.
Show me the money!

Darie

Civilizatie prost inteleasa

2009-02-27T16:38:00.003+02:00

Recent, clubul CFR 1907 a anuntat ca va interzice consumul semintelor in incinta stadionului. O argumentatie succinta despre imaginea europeana a echipei si a suporterilor , apoi afirma ca sunt convinsi ca toata lumea intelege masura.

Din 1907 incoace, cei ce merg la stadion mananca seminte. Romanii mananca seminte: pe stadion si peste tot. E o cultura, o traditie romaneasca. Daca in Europa nu se consuma seminte inseamna ca e ceva bun? Acolo se consuma bere si carnati prajiti pe stadion. Si sunt convins ca nu sunt interzise semintele.

O completare: ar fi trebuit sa se exprime cam asa: se interzice aruncarea pe jos a cojilor semintelor. Altfel s-ar putea intelege ca mancatul miezului semintelor e ceva josnic pentru fiinta umana.

De fapt cred ca e o masura pentru a reduce costurile legate de curatenia stadionului. Ar fi mai bine sa isi doreasca mizerie cat mai multa, ca inseamna ca e plin stadionul.

Pentru un bilet destul de scump raportat la spectacolul oferit cred ca e normal sa ai voie sa mananci seminte daca nu le scuipi pe jos.

Darie

P.S. Nu mananc seminte si nu merg la stadion decat de cateva ori pe an. Sunt suporter Steaua.

Valentin Ceausescu si operele de arta

2009-02-26T11:30:00.002+02:00

"Curtea de Apel Bucureşti a hotărât, miercuri, - 17.12.2008(n. mea) - ca cele 15 tablouri şi obiectele de porţelan şi de argint, confiscate familiei Ceauşescu, să fie restituite fiului moştenitor al cuplului dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu."

(sursa: http://www.mediafax.ro/social/muzeul-national-de-arta-obligat-sa-restituite-15-tablouri-lui-valentin-ceausescu.html?1688;3665915)

Este vorba de tablouri realizate de artisti autohtoni importanti (Victor Brauner, Theodor Pallady), dar si de cateva schite de Goya.

Ce parere aveti ?

De ce?

2009-02-25T12:04:00.002+02:00

Dupa cum multi dintre noi stim, un mare artist al tarii noastre, Cristi Minculescu, sufera de o boala destul de grava si urata si necesita o operatie destul de costisitoare, costul ridicandu-se la aproximativ 85000 euro. Pana aici nimik special, toate operatiile sunt foarte scumpe.
Ieri am auzit la stiri :

“Costurile transplantului de ficat in cazul lui Cristi Minculescu, vocalul trupei Iris, care va fi operat in Germania, vor fi suportate din Fondul National de Asigurari de Sanatate, a anuntat marti Ministerul Sanatatii, citat de Mediafax.

"Am discutat in aceasta dimineata cu sotia domnului Minculescu si i-am spus ca, impreuna cu reprezentantii Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, am gasit solutiile legale ca transplantul de ficat care se va efectua in clinica din Germania sa fie decontat din Fondul National de Asigurari de Sanatate", a declarat Ion Balzac, ministrul Sanatatii.”

Pare o veste foarte buna, si ar merita salutata, dar stau si ma intreb de ce oare numai in acest caz? De ce oare copiii bolnavi de leucemie nu sunt ajutati, nu li se acorda nici o sansa la viata. De ce oare pentru ei statul roman nu gaseste nici o solutie? De ce oare sunt liste interminabile de “oameni de rand” care asteapta un ajutor si nu primesc nimik? Oare pentru simplul fapt ca nu sunt vedete?
Este o rusine ceea ce se intampla si o lipsa mare de respect pentru cei care se zbat pe patul spitalelor fara nici o sansa de a primi un ajutor din partea statului roman. Repet, e bine sa fie ajutat omul, dar sa fie ajutat si daca nu se numeste Cristi Minculescu.

Punct.

Jumpy.

Despre evolutie

2009-02-15T17:14:00.006+02:00

De cateva zile incoace, la TV si pe net(respectiv ziarele online) s-a publicat despre Charles Darwin. Anul 2009 cica e anul Darwin(e si anul astronomiei, a fibrelor naturale sau a reconcilierii). Dupa 200 de ani de la nasterea sa, teoria evolutionismului continua sa starneasca discutii asupra veridicitatii supozitiilor sale.

Nu contest contributia naturalistului la dezvoltarea stiintei sau viziunile noi aduse prin lucrarile sale, dar niciodata nu am putut crede ca omul provine din maimuta. Argumentele aduse satisfac destul de bine nevoia umana de logica si au reusit sa bulverseze o lume intreaga, unindu-i pe toti opozantii religiei. Indiferent ca sunt din Europa, Asia sau America, ei au gasit in teoria evolutionismului motive de a justifica ateismul.

Placerea oamenilor de a urmari teorii atipice, care sa demonteze convingeri mai mult sau mai putin vechi a fost demonstrata si prin succesul deosebit al cartii si filmului "Codul lui Da Vinci" sau mai noul film "Zeitgeist".

Argumentul logic care mi se pare cel mai puternic in a-l contrazice pe Darwin este faptul ca nu exista nici o specie intermediara(adica nu sunt maimute care tocmai sa devina oameni). Parerea mea e ca asemanarile intre diversele specii sunt doar dovada ca au acelasi Creator. Operele unui artist se aseamana intre ele prin anumite elemente, facandu-l pe acesta usor de recunoscut. Oare de ce nu se interpreteaza la fel si la o scara mai mare?

Darie

Suprarealism cu masina, in Romania

2009-02-11T11:43:00.005+02:00

Florin a dat un indemn catre exemple de intamplari iritante din traficul autohton. Ca sa degajam putin atmosfera inainte de acestea, eu as vrea totusi sa ne povestim intai cele mai bizare sau suprarealiste patanii din complexul peisaj rutier romanesc.

Inainte sa incep cu intamplarea, nu pot rezista impulsului sa va explic plasamentul meu de atunci in atotcuprinzatoarea tagma a soferilor.
In vara lui 2007 am trait, ca niciodata in viata mea, cinci saptamani intense de condus asiduu prin Cluj. A fost o perioada in care datorita experientei mele, masinii de o calitate foarte discutabila (Ford Escort 1989 cu toba sparta), a infrastructurii rutiere indoielnice, a unor politisti paradoxali si a obiceiurilor partenerilor de trafic - soferitul mi-a intrebuintat serios timpul. Griji, enervari, satisfactii marunte dar inutile, furii, nedumeriri, etc. - din cauza implicarii in trafic am trait cu intensitate un curcubeu de emotii negative. Nu vreau sa omit si avantajele: experienta in trafic si deplasarea in timp mai scurt de la A la B (desi daca pun parcatul, se cam subrezeste ideea) . Dar vom continua altadata pe subiectul bicicleta vs. masina in oras.

Povestea mea:

Intr-o dimineata ajung cu masina la serviciu si intru intr-o parcare din apropiere. Zaresc spatiul liber din fata unui Logan si incep sa virez increzator la stanga. Desi cam adormit, eram sigur ca masina intra lejer. Eram si grabit, pe deasupra, asa ca din momentul in care bara din fata incepe sa atinga masca Loganului, fluxul gandurilor mele decurge cam asa:
...nu se intampla nimic...visez eu ca s-au atins masinile...totusi s-au atins da hai ca mai virez un pic si parchez normal...incepe sa scartaie dar mai am un pic si trec ma grabesc ce dracu!...inca un pic...(putin mai tarziu)...hai ca n-a fost chiar asa rau in cel mai rau caz putina vopsea dusa...Cacat! hai sa ma car dracului...
Rezultatul a fost o zgarietura evidenta, de vreo 20 de centimetri, pe masca Loganului, banuiala unei indoituri si coltul julit al barei mele.

Din nefericire, ma opreste o duduie care striga dupa mine sa nu fug ca e vecina proprietarului de Dacie si ca suna la politie. Ma intorc transpirat si o ascult in timp ce ma indeamna sa o urmez pana la apartamentul vecinului care statea in blocul din fata noastra. Ma impac cu situatia, ma prezint la usa victimei si fac cunostinta cu sotia proprietarului careia ii explic rapid situatia si dezmint cu hotarare acuzatia de tip hit-and-run a duduiei. Doamna, calma, imi intinde telefonul dupa ce formeaza numarul sotului. Acesta imi spune ca e plecat in delegatie la Bucuresti, imi lasa numele(sa zicem - X), numarul lui de telefon mobil si ma instruieste sa ma duc la politie ca sa se faca constatarea. Nimic iesit din comun pana aici.

La politie se va petrece paradoxul.

Dupa-masa, un singur agent tanar, cu un morman de formulare tip pe birou si cu o coada de vinovati(probabil) in fata usii deschise arata foarte obosit dar trebuie totusi sa ia ferm hotararile si o face, si inca repede. Inmaneaza cereri, le studiaza pe cele completate, comenteaza si semneaza diverse hotarari. Pare un politist care chiar isi iubeste meseria si care face de toate. Intru si completez un formular, desenez masinile, in fine..explic situatia asteptandu-ma sa trimita pe cineva la locul faptei pt constatare. Agentul se uita la mine si imi spune:

"Bine, bine dar unde e domnul X, partea vatamata?"
"Pai nu e in oras."
"Pai cum nu e in oras? Pe mine nu ma intereseaza, prezentati-va cu el in 48h de la momentul accidentului. Asa spune legea! Trebuie sa fie prezenti ambii proprietari de masina."

Ii spun ca ies putin cu cererea sa-l sun pe domnul X ca sa-i transmit toate astea. Domnul X imi spune ca ala-i nebun, ca el nu poate sa vina din Bucuresti pt o zgarietura. Intru inapoi si ii spun agentului:

"X chiar nu poate sa vina din delegatie. Poate rezolvam cu sotia dansului.."
"Ce? Nu poate sa vina? Da ce, se crede deasupra legii? Poa sa fie si la mama dracului. Dati-mi formularul si vede dansul ce amenda ii trag eu daca nu vine in 48h!"

Ies din nou si ii explic din nou lui X situatia. X o ia si el razna:

"Cum? Da ala-i nebun? Ce lege? spune-mi cum il cheama ca cunosc eu oameni la politie.."
"Dar... nu pot.."
"Tampitu dracului!"
".."
"Auzi! intra si spune-i ca eu, X, il bag in PIZDA MA-SII!!"
Dupa o pauza, tot el:
"Da-i dracului de tampiti nu te mai duce cu formularul."
"Imi pare rau.."
"Bine, lasa ca nu imi mai bat capul cu cretinii astia pt o zgarietura"

------------
embe

Detectoarele de radar - interzise?

2009-02-08T21:09:00.003+02:00

Politia rutiera propune interzicerea detectoarelor de radar in Romania. Este invocata multitudinea de accidente din cauza vitezei si a depasirilor neregulamentare, interdictiile din alte state europene si, in ultimul rand, ca au scazut incasarile din amenzi. Mai mult, se propune si introducerea examenului in poligon si conducerea pe timp de noapte pentru obtinerea permisului de conducere.

My view:

cred ca principalul fundament al propunerii e scaderea veniturilor din amenzi. Se pot pune radare fixe, in toate localitatile, sunt si foarte greu detectabile si cu minore imbunatatiri de legislatie devin de necontestat in instanta. Si cel mai important: sunt permanente, stie toata lumea de ele si merge incet. Masinile de politie cu radar stau ascunse, in zone uneori fara pericol de accidente, si te mai si sperii de ele.
Cauza accidentelor e mai degraba infrastructura foarte slaba, fata de afluxul de masini din ultima perioada. Sa nu mai tot dea exemplul Olandei, cu amenzi mari pt detectorul de radar, ca acolo sunt autostrazi. Sa fim seriosi: nu poti face un drum lung in Romania, respectand perfect viteza legala.
Problema cu permisele de conducere e una stupida. Acum se cere mecanica, de parca si-ar repara vreo domnisoara singura masina. Mai lipseste sa se dea examen in poligon, ocolind jaloane. Mai bine s-ar documenta in problema asta despre cum se obtine un permis de conducere in strainatate.

Sustin si semnez,
Darie Moldovan

Heinz Stucke - The man who wanted to see it all

2009-02-05T23:13:00.008+02:00

Am citit pe net povestiri despre mai multe calatorii cu bicicleta pe distante mari (ex. Londra -> Sydney). Zilele acestea am aflat povestea unui om care a facut mai mult, a vizitat toate tarile lumii pe bicicleta. A facut peste 539.000 km pe bicicleta din 1962 cand a pornit, a vizitat 192 de tari pedaland intre 80-120 de km pe zi (chiar si in zilele cand mergea cu vaporul de pe un continent pe altul, mergea cu bicicleta pe punte cate 20-30 de km).
De unde a avut bani? Donatii de la prieteni, vanzari de brosuri cu poze si aventuri, o perioada a avut un contract cu o firma din Londra la care le trimitea poze si pentru care primea 3-5000$ pe an.
Postez aici rezumatul, asa cum apare pe wikipedia:
“In 1962, the 22-year-old Stücke quit his work as a tool- and die-maker and rode out of his home town, Hövelhof, North Rhine-Westphalia, Germany, on a three-speed bicycle, with a plan to see the world. He has never since returned to Hövelhof, stating that his extraordinary desire to travel has been partly motivated by his not wanting to return home to his factory work and "the very small-minded people" of his village.
In the early 1980s, after two decades on the road, Stücke decided to attempt to visit every country in the world. By 2006 he had cycled more than 539,000 kilometres (335,000 miles) since 1962, and had visited 192 countries.”
Povestea lui o gasiti pe heinzstucke.com
O fraza mi-a placut in mod special:
“I cannot recommend that everyone should do as I have done. It depends on the individual. Anyone can do it. Determination, consistency and imagination are more important than mere physical ability. You have to forget about comforts and having a family. You have to do it early, before you have responsibilities and before you became a slave to your environment. You have to be completely free."

Dani

Things to Do Before You Die

2009-01-27T14:20:00.003+02:00

Am fost intrebat de multe ori de catre prieteni cu care ma intalnesc mai rar “Ce mai faci?”. Raspunsul este acelasi de fiecare data: munca si casa – BIROPAT, Ziua cartitei. Pentru ca raspunsul sa nu mai fie acesta, niste oameni mai luminati au facut o lista cu lucruri mai deosebite care se pot face pe lumea asta. Sunt mai multe liste cu “50, 100 things to do before you die”, mie mi-a placut aceasta datorita link-urilor care sunt date pentru fiecare lucru care se poate face.
Din impresionanta lista de 50, pana acum eu am realizat doar 7 (2,4,6,23,29,41,42).
Voi cate si pe care le puteti bifa?

Dani

Scena de viata

2009-01-22T23:51:00.005+02:00

Va propun urmatorul exercitiu: voi prezenta un scurt fragment cu 3 personaje ( X, Y, Z) dupa care va voi ruga sa raspundeti la unele dintre intrebari sau sa comentati scena.

<< X telefoneaza catre Y
X: Salut!
Y: Buna.
X: Sunt X.
Y: Ah, da...
X: Vroiam sa te salut si sa iti spun "La multi ani"!
Y: Da, dar te rog sa nu mai suni.
Z: Dar cine e, draga?>>

Intrebari:
Ce sex are fiecare din cele 3 personaje?
Ce relatii exista intre cele 3 personaje?
Care sunt sentimentele ce reies din fragment?

Multumesc anticipat pentru fiecare opinie exprimata!

Politics

2009-01-18T17:51:00.003+02:00

M-am abtinut de la a face comentarii in legatura cu noul guvern pentru a ma asigura ca parerea mea despre el nu e una data doar de prima impresie, vazand in fruntea tarii niste personaje care nu mi-au placut niciodata.

Daca cei de la PSD au avut o oarecare retinere in a trimite (cel putin de fatada) oamenii vechi si antipatici in ministere, PDL-ul, a fost lipsit de scrupule: Udrea, Videanu, Berceanu, Pogea, Blaga. Parca il si inteleg pe Stolojan, care pastrandu-si obiceiul de a se retrage cand nimeni nu se asteapta, nu cred ca ar fi putut sa colaboreze cu oameni cu personalitati atat de puternice ca si cei enumerati.

Vreau sa arat cateva actiuni ale noului guvern, pe care le gasesc perverse:

discutia despre salariile din concediul de maternitate, invocand cateva exceptii care sa socheze lumea(veniturile foarte mari ale unui notar);
discutia despre cumulul pensie-salariu, prezentand, la fel, exceptii care sa atraga masele de partea sa(a guvernului). Oamenii aia au platit 20-30-40 de ani pentru a primi pensia. Daca lucreaza acum, e pentru ca a fost nevoie de ei. Cred ca cel mai corect ar fi sa nu li se adauge la pensie perioada in care sunt si angajati. Dar sa impui unui medic, profesor, sau oricarui om cu experienta rara sa se retraga din activitate pentru a nu beneficia de venituri duble, mi se pare josnic. Oare in cine avem mai mare incredere, intr-un tanar stagiar sau intr-un om cu experienta de-o viata, recunoscuta si apreciata in multiple ocazii?(de acord ca sunt si multi crocodili care trebuie pensionati, dar daca este competenta un criteriu, atunci sa nu se tina cont de varsta!) Nici nu mai zic nimic de actori...
conferintele de presa in care este "prezentata" activitatea guvernului, intr-un mod destul de haiducesc, avand ca unic scop castigarea de capital politic. Sunt atacate tot felul de categorii sociale cu venituri mari, denigrate in fata multimii. Dar multimea aplauda si merge la culcare tot flamanda. De ce nu prezinta programul anticriza? 24 de ore pe zi ar tb sa prezinte solutii pentru relansarea economiei. De aici se va revigora tara asta, din taierea unor salarii sau prin programe economice?

Am si o speranta egoista: Boc e din Cluj. In mod normal ar trebui sa vedem niste finantari spectaculoase (cel putin pentru infrastructura) in anul acesta.

Darie

P.S. In pagina de prezentare a cabinetului guvernului poza Dnei Udrea lipseste. Unde era cand s-a desfasurat sedinta foto? La mol la şoping?